ICCJ. Decizia nr. 7266/2007. Civil

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 29 martie 2006 reclamanții D.C.P. și D.N. au chemat în judecată primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 579/2006 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 82 mp și despăgubiri bănești pentru diferența de teren și construcția demolată.

în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în str. T., teren ce a fost expropriat împreună cu casa aflată pe el în baza Decretului 71/1980. în baza Legii nr. 18/1991 li s-a restituit suprafața de 336 mp, iar pentru diferență au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, acest teren aflându-se în fața casei lor și fiind liber.

Prin sentința civilă nr. 1960 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea în parte a dispoziției, pârâtul fiind obligat să restituie reclamanților suprafața de 79,43 mp, așa cum a fost identificat prin expertiză tehnică efectuată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la restituirea terenului liber, neafectat de nici o utilitate publică.

Cât privește susținerile pârâtului din întâmpinare în sensul că terenul în litigiu ar fi afectat de o servitute de trecere în favoarea unui terț, s-a reținut că aceasta excede obiectului procesului și că nu are legătură cu obiectul cauzei.

Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a declarat apel împotriva sentinței pronunțate în cauză, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică deoarece instanța nu a ținut seama de apărările sale prin care a susținut că terenul nu poate fi restituit în natură, având în vedere că este ocupat de o alee publică, folosită atât de proprietarul imobilului învecinat cât și de locatarii blocului nr. 32 și, de un spațiu verde.

S-a mai susținut că instanța nu a ținut seama de faptul că prin sentința civilă nr. 7754 din 17 octombrie 1995 pe o parte din terenul ce a aparținut reclamanților s-a creat o servitute de trecere în favoarea numitei L.M. și că, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul de a se identifica în planul de situație terenul ce a făcut obiectul acestei servituți, instanța a respins cererea sa.

Prin decizia civilă nr. 74/A din 7 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, apelul a fost respins ca nefondat.

în motivarea acestei decizii s-a reținut că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept, că, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză din suprafața totală de 508 mp ce a fost expropriată, 336 mp au fost restituiți prin Ordinul Prefectului, iar din diferența de 142 mp numai 62,57 mp teren este ocupat de str. T., restul de 79,43 mp nefiind ocupat de obiective de utilitate publică.

S-a mai reținut că prima instanță a apreciat corect faptul că susținerile apelantului în legătură cu imposibilitatea restituirii în natură a terenului pe motiv că s-ar fi creat o servitute de trecere în favoarea unui terț sunt nejustificate în speță, întrucât acea servitute de trecere nu are legătură cu obiectul procesului care privește restituirea proprietății și pentru faptul că dreptul de proprietate nu poate fi înlăturat de o servitute.

Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 privind servituțile legale stabilite.

în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că atât prin întâmpinarea depusă la fond cât și prin motivele de apel a arătat că prin decizia civilă nr. 1795/1995 a Tribunalului Vâlcea s-a creat o servitute de trecere în favoarea unor terți pe o porțiune din terenul în litigiu, iar instanța de fond a respins obiecțiunea făcută la expertiză de a se identifica acea servitute stabilită legal, iar instanța de apel a respins cererea de a se efectua o nouă expertiză care să identifice terenul ce a făcut obiectul acestei servituți.

Recurentul mai arată că terenul în litigiu este afectat și de utilități publice, respectiv este traversat de o conductă de gaz metan și este ocupat de o alee de acces și spațiu verde, aspecte care nu au fot lămurite pentru că în apel nu s-a admis proba cu o nouă expertiză,.

Recursul este fondat.

Prin art. 11 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri specifice, diferențiate în raport cu particularitățile specifice.

Prin alin. (3) al acestui text de lege se reglementează situația în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, caz în care persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.

în raport de aceste prevederi legale, în forma în vigoare la data soluționării și în raport cu care se apreciază legalitatea soluției, înalta Curte constată că în cauza de față situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită.

Astfel, pârâtul a invocat în mod constant, atât la fond cât și în apel, că suprafața de 79,43 mp teren identificată de expert este afectată de utilități publice, respectiv există o conductă de gaz metan și a cerut să se identifice terenul ce face obiectul dreptului de servitute stabilită prin sentința civilă nr. 7754/1995.

Aceste aspecte nu au fost lămurite în cauză, instanțele reținând, pe baza expertizei întocmite la fond, că terenul în litigiu nu este ocupat de obiective de utilitate publică, iar pe de altă parte că, servitutea de trecere nu are legătură cu obiectul procesului.

Modalitatea de abordare a problematicii în speță este nelegală.

După cum s-a arătat anterior, alin. (3) al art. 11 din Legea 10/2001, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005 "prevede expres că pentru partea din teren _ afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică_" se cuvin măsuri reparatorii, neputând fi restituită în natură.

Față de toate considerentele expuse, înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care va proceda fie la refacerea raportului de expertiză fie la efectuarea unui nou raport de expertiză, prin care să se lămurească pe deplin problematica analizată mai sus, în raport cu dispozițiile art. 312 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7266/2007. Civil