ICCJ. Decizia nr. 7263/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 2013 din 4 februarie 2005 reclamantul I.V.D. a chemat în judecată primarul municipiului Pitești, solicitând anularea dispoziției nr. 3384 din 29 decembrie 2004 emisă de pârât și să se constate dreptul său la despăgubiri pentru bunurile proprietatea părinților săi.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 813 din 29 iunie 2001 a solicitat despăgubiri pentru imobilele teren în suprafață de 70 mp și clădire compusă din parter, etaj și mansardă, însă prin dispoziția contestată i-a fost respinsă solicitarea cu motivarea că nu a depus în termenul legal acte de stare civilă, deși odată cu notificarea a depus actele necesare.
Prin sentința civilă nr. 252 din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis acțiunea, s-a anulat dispoziția nr. 3384/2004 emisă de primarul municipiului Pitești și s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit, în calitate de moștenitor al proprietarilor, să primească despăgubiri astfel: suma de 1.265.250.000 lei pentru terenul în suprafață de 70 mp și suma de 630.435.502 lei pentru casa demolată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din actele de stare civilă, din certificatele de moștenitor nr. 144/1991 și 2421/1992, actul de donație autentificat sub nr. 289 din 10 decembrie 1927, rezultă că reclamantul este fiul autorilor I.Ș. și I.M., imobilul în litigiu fiind primit de autorul său I.Ș. în calitate de nepot de fiică al lui V.R.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a identificat terenul care nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de o construcție din cadrul complexului F. și s-a procedat la evaluarea acestuia și a construcției care a fost demolată în anul 1970.
Primarul municipiului Pitești a declarat recurs împotriva acestei sentințe, susținând că în mod greșit instanța a stabilit în mod concret ca intimatul-reclamant să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate, deoarece conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cuantumul final al despăgubirilor se acordă de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, de către evaluatori autorizați.
Prin decizia civilă nr. 59/A din 23 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că apelantul a emis dispoziția în cauză anterior Legii nr. 247/2005, iar prin acea dispoziție nu s-au acordat titluri de despăgubiri ci s-a respins solicitarea cu motivarea că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, astfel că reclamantul în mod legal a sesizat instanța de judecată, iar aceasta a stabilit îndreptățirea sa la despăgubiri conform disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că, chiar dacă se aplică în prezent Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speța dedusă judecății au prioritate normele Curții Europeane a Drepturilor Omului față de dreptul intern și anume art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâtul primarul municipiului Pitești, care a solicitat desființarea deciziei și constatarea faptului că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale, care urmează să fie stabilite de Comisia Centrală.
In motivarea recursului s-a susținut că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final al despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală, prin evaluatori autorizați.
Deși recurentul nu a indicat expres temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea acestuia în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor eferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De menționat că prin art. 16 din acest titlu, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și notificările care nu erau încă soluționate, în privința cărora s-a reglementat, prin alin. (2), să fie predată Secretariatului Comisiei Centrale.
Ca atare, deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și acela care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 ( 26 ) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Față de aceste considerente, înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7216/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7230/2007. Civil → |
|---|
