ICCJ. Decizia nr. 7277/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3928/2006, reclamanta G.D.E. în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea pct. 1 al art. 1 din dispoziția nr. 2054 din 30 martie 2006, omisă de pârâtă, în sensul de a se acorda măsuri reparatorii pentru imobilul (construcție și teren) situat în Ploiești, în calitate de descendent de gradul doi al fostului proprietar deposedat, G.G.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat, că alături de ceilalți moștenitori a formulat notificarea înregistrată la nr. 173 din 7 februarie 2002, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-construcție și teren, situat în Ploiești, ce a aparținut defunctului G.G. (bunicul său după tată), imobil trecut abuziv în proprietatea statului.
A mai arătat reclamanta, că cererea i-a fost respinsă întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului G.G., deși a depus toate probatoriile.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1170 din 11 octombrie 2006, a admis contestația, a anulat pct. 1 al art. 1 din dispoziția nr. 2054 din 30 martie 2006, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă, să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-construcție și teren, situat în Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, filele 7, 8, 9, precum și din certificatul de moștenitor nr. 43 din 19 aprilie 2006, emis de B.N.P., G.M., aflat la fila 6, rezultă că numita G.E.D., este fiica și moștenitoarea lui G.I., la rândul lui G.G., proprietarul imobilului în litigiu.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel Primăria municipiului Ploiești, pe care a considerat-o nelegală și netemeinică întrucât, G.D., este moștenitoarea defunctului G.I. și nu a lui G.G., proprietarul imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 81 din 20 februarie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu motivarea că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului G.G. cu actele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
în contra acestei decizii a declarat recurs, pârâta Primăria municipiului Ploiești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând aceeași critică, ca și în apel respectiv reclamanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului proprietar G.G..
Recursul nu este fondat.
Instanțele au făcut o aplicațiune corectă a legii în privința calității de succesor a reclamantei.
în speță, ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o Lege specială, nr. 10/2001, care referitor la dreptul la restituire, prevede în art. 4 alin. (2) că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
în alin. (3) se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii și apare noțiunea de succesibil care diferă de cea de moștenitor folosită în alin. (2) al art.4.
Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii.
Cu actele juridice aflate la dosar, respectiv certificatul de moștenitor și actele de stare civilă, intimata-reclamantă a făcut dovada vocației sale succesorale, cum corect au reținut ambele instanțe.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7501/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7273/2007. Civil → |
|---|
