ICCJ. Decizia nr. 7270/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7270
Dosar nr. 4589/90/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 31 iulie 2006 petentul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Drăgăşani, anularea în parte a dispoziţiei nr. 706/2006 emisă de pârâtă în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 96,2 mp situat în municipiul Drăgăşani, şi menţinerea dispoziţiilor privitoare la restituirea în echivalent a construcţiilor.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că terenul solicitat prin notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a aparţinut autorului M.S. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 188/1958, teren ce a fost preluat abuziv în anul 1961.
Petentul a mai susţinut că propunerea de restituire a terenului în echivalent este nelegală, deoarece pe acesta se găseşte doar o construcţie uşoară, demontabilă, respectiv un chioşc confecţionat din tablă, fără temelie, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Intimata a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acţiunii pe cale de excepţie, arătând că a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală şi numai de către unul dintre moştenitorii autorului.
În cauză s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi, în interesul altuia de către F.M., care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că are teren învecinat cu al reclamantului şi se impune a se ţine seama de actele sale de proprietate.
De asemenea, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu numiţii P.I. şi P.R.I. care au solicitat respingerea acţiunii şi constatarea că ei sunt proprietarii terenului în litigiu, pe care l-au cumpărat cu actele de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, 4140/1994 şi nr. 1361/2000 şi pe care au edificat construcţii cu etaj, nefiind astfel posibilă restituirea în natură a terenului pretins.
Prin sentinţa civilă n. 1189/MIF din 8 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, s-au respins excepţiile invocate de intimată, iar pe fond s-a admis contestaţia şi s-a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 706/2006 emisă de Primăria municipiului Drăgăşani, prin primar în sensul că s-a dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafaţă de 96 mp situat în str. P., identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Au fost respinse ca nefondate cererile de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză s-a făcut dovada că autorul contestatorului a deţinut în proprietate o suprafaţă de teren împreună cu construcţii, imobile ce au fost preluate în mod abuziv de către stat, după cum rezultă chiar din dispoziţia atacată.
Ca urmare a expertizelor efectuate a rezultat că o parte din terenul contestatorului este liberă, iar pe o parte din teren se află două construcţii uşoare ce pot fi demolate.
Instanţa de fond a reţinut că nu sunt întemeiate excepţiile invocate de către intimată, întrucât în mod corect persoana îndreptăţită ce nu cunoaşte deţinătorul imobilului s-a adresat primăriei, care de altfel a şi emis dispoziţia de restituire în echivalent; de asemenea s-a susţinut că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu impun condiţia formulării cererii de către toţi moştenitorii fostului proprietar.
În respingerea cererilor de intervenţie s-a reţinut că nu se poate pretinde în cadrul Legii nr. 10/2001 să se constate că intervenienţii sunt proprietarii imobilului, ci, pe cale separată, printr-o acţiune petitorie, se poate trece la compararea titlurilor de proprietate.
Împotriva sentinţei pronunţată în cauză au declarat apel intimata Primăria municipiului Drăgăşani, prin primar şi intervenienţii.
Apelanta Primăria municipiului Drăgăşani, reprezentată prin primar a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei, susţinând că în mod greşit nu s-a reţinut lipsa calităţii procesuale a Primăriei care nu are capacitate juridică, că cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât petentul a formulat acţiune în nume propriu, iar prin dispoziţia contestată s-a dispus acordarea de despăgubiri celor trei notificatori, iar pe fond acţiunea este neîntemeiată întrucât terenul în litigiu a fost înstrăinat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 cu respectarea dispoziţiilor legale iar în prezent o mare parte din terenul în litigiu se află în proprietatea numitului P.I., iar cea rămasă liberă în incinta municipiului Drăgăşani.
Intervenienţii în interes propriu au susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus restituirea în natură a terenului pe care se află construcţii ce aparţin apelanţilor, întrucât acestea nu sunt uşoare sau demontabile şi au fost executate pe baza unor autorizaţii de construcţie.
Au mai susţinut de asemenea că prezenta cauză a fost soluţionată de un complet specializat minori şi familie, iar obiectul procesului nu făcea parte din competenţa materială a unei asemenea instanţe.
În apelul declarat de apelanta intervenientă F.M. s-a invocat aceeaşi critică vizând compunerea completului, specializat în cauze de minori şi familie, care, în opinia apelantei, nu putea soluţiona prezenta cauză.
S-a mai susţinut de asemenea că tribunalul nu a ţinut cont de actele de proprietate depuse de intervenientă din care rezultă că aceasta deţine titlu pentru terenul în litigiu, iar pe de altă parte că suprafaţa de teren solicitată de contestator nu este liberă de construcţii.
Prin Decizia civilă nr. 202/A din 27 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Referitor la apelul declarat de intimata Primăria municipiului Drăgăşani, prin primar, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate, deoarece petentul nu a cunoscut deţinătorul imobilului, adresându-se atât Primăriei cât şi primarului municipiului Drăgăşani, prima ca deţinătoare a terenului iar cel de al doilea ca emitent al dispoziţiei nr. 706/2006. Astfel, se reţine că Primăria municipiului Drăgăşani, reprezentată prin primar are calitatea procesuală pasivă şi capacitatea de a sta în judecată, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Referitor la cea de a doua critică, s-a reţinut că în aplicarea Legii nr. 10/2001 nu operează regula unanimităţii din cazul indiviziunii, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalţi coproprietari, urmând ca ulterior coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu a aparţinut autorului petentului şi că o parte din acesta este liber, iar pe o parte din teren se află două construcţii uşoare ce pot fi demontate.
Răspunzând criticilor formulate de apelanţii intervenienţi, instanţa de apel a reţinut ca nefondată critica vizând completul care a soluţionat cauza în fond, întrucât acesta nu este specializat în cauze cu minori şi de familie, ci secţia tribunalului este intitulată civilă şi de minori şi familie, însă acest aspect nu echivalează cu faptul că respectivul complet judecă doar litigii de minori şi familie.
S-au respins şi celelalte critici invocate de apelanţii-intervenienţi, reţinându-se că în cadrul Legii nr. 10/2001 aceştia nu pot pretinde să se constate că ei sunt proprietarii imobilului, ei având calea separată a acţiunii petitorii unde se pot compara titlurile de proprietate ale tuturor părţilor şi în final să se dea preferinţă titlului mai bine caracterizat.
Referitor la situaţia terenului ce poate fi restituit, s-a reţinut că aceste aspecte au fost stabilite în mod cert prin concluziile raportului de expertiză, f. 103 dosar.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către Primăria municipiului Drăgăşani, reprezentată prin primar, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi că aceasta este lipsită de temei legal şi s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţin, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa a motivat respingerea lipsei capacităţii juridice pe dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 însă acest text de lege conferă capacitate juridică deplină localităţilor, prin folosirea sintagmei „imobile deţinute de unităţile administrativ-teritoriale";
- cererea formulată de reclamant pentru restituirea în natură a terenului are un veritabil caracter real, astfel că exercitarea ei de către o singură persoană îndreptăţită o face inadmisibilă;
- terenul în litigiu aparţine în mare parte intervenientului P., iar construcţiile au fost autorizate, restul terenului aflându-se în incinta pieţei, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora persoana îndreptăţită va obţine măsuri reparatorii în echivalent.
Intimatul reclamant a formulat notificare prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele invocate.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Contrat susţinerilor apelantei, instanţa de apel a reţinut în mod corect că intimata are calitate procesuală pasivă în cauză.
Intimatul-reclamant a adresat notificările iniţiale Primăriei municipiului Drăgăşani, fiind înregistrate sub nr. 586/2001, 709/2001 şi 738/2001.
Acestor notificări li s-a răspuns prin dispoziţia nr. 706 din 3 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului Drăgăşani.
Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, se menţionau şi primăriile în categoria persoanelor juridice obligate la restituirea proprietăţii.
Este adevărat că prin actualul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unităţii administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Nu poate fi primită critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs.
Obiectul acţiunii formulate de reclamant vizează restituirea în natură a suprafeţei de teren solicitate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nu pe calea acţiunii în revendicare, cum sugerează recurenta.
În materia aplicării Legii nr. 10/2001, lege cu un profund caracter reparator, nu operează regula unanimităţii din cazul indiviziunii.
Dreptul persoanei îndreptăţite de a solicita măsurile reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 nu este condiţionat de exercitarea aceluiaşi drept de către toţi coproprietarii, demersurile întreprinse de unul dintre aceştia profitând şi celorlalţi coproprietari.
Se constată că pricina a fost soluţionată în mod corect şi în ce priveşte fondul cauzei.
În materia Legii nr. 10/2001 primează principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, principiu ce decurge din prevederile exprese ale art. 1 alin. (1) şi art. 9 din acest act normativ.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile.
Prin expertizele efectuate în cauză s-a constatat că respectivele construcţii aflate pe suprafaţa de teren ce se cuvine a fi restituită reclamantului se încadrează în categoria vizată de textul legal menţionat.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, neregăsindu-se cazurile de nelegalitate invocate, Decizia recurată cuprinzând motivele pe care s-a întemeiat soluţia adoptată, nefiind vorba de motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pe de altă parte, această hotărâre nu este lipsită de temei legal şi nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, astfel că se va dispune respingerea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drăgăşani împotriva deciziei nr. 202/A din 27 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7268/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7236/2007. Civil → |
|---|
