ICCJ. Decizia nr. 7285/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7285
Dosar nr. 357/44/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 4025/2001 numiţii B.D.M., H.D., H.D.A.R. şi C.P. au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 70 din 28 septembrie 2001 emisă de SC P. SA.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia contestată li s-a respins în mod greşit cererea prin care au solicitat restituirea în natură a morii aflată în comuna Lieşti, sat Şerbăneşti, fostă proprietate a autorului lor H.I. preluată de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 cu motivarea că dacă s-ar fi dat curs acestei cereri societatea s-ar fi decapitalizat, pierzându-şi obiectul de activitate.
Ulterior petenţii şi-au modificat obiectul cererii, motivat de faptul că în urma incendiului din data de 25 ianuarie 2002 moara şi anexele ei au fost distruse în totalitate.
Aceştia au precizat că solicită retrocedarea suprafeţei de teren ce a aparţinut autorului lor şi avansarea unei propuneri de despăgubire pentru construcţiile care nu mai există.
Prin sentinţa civilă nr. 466 din 14 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis în parte contestaţia şi a fost modificată dispoziţia nr. 70/2001 emisă de intimata SC P. SA, dispunându-se retrocedarea terenului aferent morii ce a aparţinut autorului H.I.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că se impune a fi restituit în natură terenul aferent morii, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu şi contravaloarea morii, deoarece aceasta nu mai există, iar dispariţia ei nu se încadrează în situaţia vizată de textul de lege.
Apelurile declarate împotriva sentinţei de ambele părţi au fost respinse prin Decizia civilă nr. 58/A din 8 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii şi pârâta.
Prin Decizia nr. 7418 din 30 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat Decizia atacată cât şi sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galaţi.
Instanţa de recurs a reţinut că instanţele anterioare erau datoare să se pronunţe cu privire la capătul de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru moară, excepţia instituită de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, legată de neacordarea măsurilor reparatorii, are un caracter restrictiv şi vizează numai construcţiile preluate în mod abuziv, distruse ca urmare a calamităţilor naturale, nu şi construcţiile distruse din alte cauze, cum este cazul în speţă. Reţinând că reclamanţii au solicitat şi restituirea terenului aferent morii, s-a statuat ca instanţa de trimitere să clarifice situaţia juridică a terenului, ţinând seama şi de cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 5266 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei Galaţi şi Decizia civilă nr. 274/R/22 februarie 2000 a Curţii de Apel Galaţi.
În rejudecare s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2274 din 21 decembrie 2006 prin care Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a anulat în parte Decizia nr. 70/2001 emisă de SC P. SA Galaţi în sensul că reclamanţii au dreptul la restituirea contravalorii morii şi anexelor, în sumă de 54.191 lei (RON) şi a contravalorii utilajelor morii, în sumă de 32.115 lei (RON), conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.
S-a dispus emiterea unei decizii de despăgubire de către pârâtă în acest sens.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei contestate privind terenul aferent morii.
În motivarea acestei sentinţe, tribunalul face referire la dispoziţiile art. 21 alin. (1), art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, precum şi la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conchizând că reclamanţii au dreptul la restituirea contravalorii morii şi utilajelor; deasemeni se reţine că „situaţia juridică a terenului a fost lămurită".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC P. SA Galaţi care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia întrucât nu se precizează cine plăteşte sumele stabilite către reclamanţi, încălcându-se şi prevederile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Apelanta a susţinut că prin stabilirea despăgubirilor pentru utilajele iniţiale (care nu mai există) se încalcă prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, din fişa mijloacelor fixe rezultând că sunt menţionate alte utilaje decât cele naţionalizate, şi că instanţa de fond trebuia să dispună doar obligarea sa la emiterea unei decizii pentru despăgubiri, după care să fie înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 128/A din 17 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele: „atât timp cât prin hotărârea criticată tribunalul s-a pronunţat expres în sensul anulării în parte a deciziei 70 din 28 septembrie 2001 emisă de SC P. SA Galaţi şi a obligării acesteia la emiterea unei decizii de despăgubiri (pentru utilajele morii), orice critică privind neindicarea exactă a obligaţiei ce incumbă pârâtei apare ca fiind total nejustificată.
De altfel, apelanta ignoră precizarea făcută de către instanţa de fond în partea finală a motivării hotărârii, respectiv aspectul că stabilirea pe baza unor expertize a contravalorii morii şi anexelor nu împiedică societatea să emită o decizie, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poate face aplicarea Legii nr. 247/2005.
Pârâta SC P. SA a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că prin stabilirea plăţii despăgubirilor, chiar dacă nu menţionează cui incumbă această obligaţie, se încalcă prevederile art. 15, capitolul V, din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; deasemeni se susţine că hotărârea pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece utilajele iniţiale nu mai există, în fişa mijloacelor fixe fiind menţionate alte utilaje, diferite de cele de la naţionalizare.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Din dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens, pct. 5 al textului menţionat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea clară, convingătoare şi pertinentă a hotărârii constituie o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În speţă nu au fost respectate aceste dispoziţii legale imperative.
Instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând încălcarea prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Motivarea deciziei pronunţată în apel este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată, într-o manieră nelămuritoare, considerentele pentru care se păstrează sentinţa, fără a se face nici o referire expresă la motivele de apel invocate şi implicit, nepronunţându-se cu privire la acestea.
În această situaţie se constată că de fapt Decizia pronunţată în apel este nemotivată, ceea ce împiedică instanţa de recurs să exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut prin dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că urmează a se admite recursul şi a se casa Decizia pronunţată în apel, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va proceda la analizarea criticilor formulate şi la corecta aplicare a prevederilor legale, invocate, expres prin motivele de apel şi reiterate prin motivele de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1), art. 313 C. proc. civ. şi cu observarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 128/A din 17 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7282/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7268/2007. Civil → |
|---|
