ICCJ. Decizia nr. 7538/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7538
Dosar nr. 6179/1/2007
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Argeş a fost admisă cererea formulată de C.S.N. în contradictoriu cu primarul municipiului Piteşti, dispunându-se anularea deciziei nr. 733 din 21 august 2003 emisă de pârât, constatându-se că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 2507,25 mp, din Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii, pentru terenul ce i-a fost preluat abuziv de stat, ca urmare a vânzării locuinţei, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974.
După casarea unor hotărâri date în apel, prin Decizia nr. 5685 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Piteşti s-a pronunţat prin Decizia civilă nr. 222 din 9 mai 2007 în sensul respingerii apelurilor declarate de ambele părţi împotriva sentinţei menţionate, ca nefondate.
S-a reţinut de asemenea că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii, pentru că terenul ce-i aparţinea a fost trecut abuziv în proprietatea statului, ca urmare a înstrăinării, efectuate în baza autorizaţiei de înstrăinare nr. 19 din 30 martie 1982, urmată de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Apoi, atât reclamanta, având calitatea de vânzătoare în convenţia la care s-a făcut referire, cât şi cumpărătorul au solicitat restituirea terenului în condiţiile Legii nr. 18/1991. Astfel, a fost admisă numai cererea cumpărătorului, eliberându-se în favoarea acestuia titlul de proprietate nr. 27398 din 19 noiembrie 1993 (fila 34 – dosar apel) pe numele OG
S-a constatat că în aceste condiţii, terenul în litigiu nu este liber, considerent în raport de care a fost respins apelul reclamantei, menţinându-se soluţia de obligare la despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recursului de faţă, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei, urmând a se hotărî asupra restituirii în natură a terenului, pe acelaşi amplasament.
Se susţine că în mod abuziv dobânditorul construcţiei, ce fusese demolată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, a primit titlul de proprietate pentru acest teren, care în prezent este liber, neocupat de construcţii. Se consideră că acesta se atribuie fostului proprietar, potrivit art. III lit. a) şi i) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 titlul V. Se arată în continuare că au fost nesocotite îndrumările cuprinse în hotărâre.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că recursul este întemeiat pe prevederile Legii nr. 18/1991. Ori, contestaţia ce urmează obiectul litigiului de faţă ca şi procedura anterioară de notificare au fost efectuate în condiţiile Legii nr. 10/2001. prin urmare, în condiţiile acestei legi urmează a fi soluţionat recursul, pentru că altfel ar fi încălcate cu evidenţă prevederile art. 316 C. proc. civ. cu referire la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în sensul cărora nu se poate schimba în recurs calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au respins cererea de restituire în natură a terenului preluat în adevăr abuziv de stat, având în vedere că terenul solicitat a fost atribuit în urmă cu mai mulţi ani, în condiţiile Legii nr. 18/1991, altei persoane, care a fost cumpărătorul construcţiei.
Soluţia este în afara criticii, pentru că în situaţia în care terenul este atribuit altei persoane, care-l deţine în baza unui titlul de proprietate, emis în condiţiile legii aplicabile la acea dată, a cărui legalitate nu a fost pusă la îndoială, şi nu formează obiectul altui litigiu nu este posibilă restituirea în natură, sau pe acelaşi amplasament cum se solicită prin recurs. În aceste condiţii sunt incidente prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul căruia în situaţia dată se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
De altfel, şi în considerentele deciziei de casare a instanţei supreme se regăseşte o atare soluţie pentru că se face referire expresă la situaţia în care reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, ceea ce nu determină regimul juridic al terenului şi nici nu-i închide celei în cauză dreptul de a solicita „măsuri reparatorii" în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, este neîntemeiat motivul de recurs ce are în vedere nesocotirea indicaţiilor date prin hotărârea de casare.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N. împotriva deciziei nr. 222 A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7620/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7545/2007. Civil → |
|---|
