ICCJ. Decizia nr. 7501/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2322/63/2006 (nr. format vechi 2911/2006) la Tribunalul Dolj, reclamantul C.I. a solicitat anularea dispoziției nr. 5152 din 9 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, compus din teren și despăgubiri pentru construcția și împrejmuirea demolate. în motivare, reclamantul a arătat că în mod greșit pârâtul a susținut că terenul aparține domeniului public, având destinația "Parcul Craiovița", întrucât, în realitate, nu este așa. Mai mult, în dispoziția contestată nu se face referire la construcția și împrejmuirea demolate pentru care primăria era obligată să-i acorde despăgubiri.
La data de 7 decembrie 2006, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură solicită acordarea în compensare a unei suprafețe de teren învecinate și împrejmuite.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 61 din 25 ianuarie 2007, a admis în parte cererea precizată formulată de C.N.I.
A anulat în parte dispoziția nr. 5152/2003 în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 193 mp, identificată prin expertiză.
A obligat pârâtele să înainteze Prefecturii județului Dolj propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeței de teren de 127 mp, la o valoare estimativă de 33.528 RON.
A respins capetele de cerere privind acordarea de teren în compensare și măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv la restituirea în natură a suprafeței de teren de 193 mp identificată prin expertiză ca fiind liberă și la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeței de teren de 123 mp. Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri pentru construcția expropriată, tribunalul a constatat că acestea nu au fost solicitate prin notificare iar cu privire la cererea de compensare cu teren pentru restul de suprafață până la reîntregirea celei expropriate (respectiv un teren vecin pe care reclamantul l-a și împrejmuit), a apreciat că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamant nu sunt incidente în cauză întrucât acest text reglementează situația imobilelor cu altă destinație și nu a imobilelor teren.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivele de apel reclamantul, invocând art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 și arătând că pârâții nu s-au opus la acordarea, în compensare, a terenului în suprafață de 223 mp, identificat de expert, a susținut că în mod nelegal s-a respins cererea privind acordarea unui teren în compensare.
Reclamantul a criticat sentința și sub aspectul neacordării despăgubirilor pentru construcția și împrejmuirea demolate, susținând că prin notificare a înțeles să solicite restituirea întregului imobil, compus din teren și construcții.
în ultimul motiv de apel, reclamantul a susținut că s-a menționat eronat diferența de 127 mp pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, în loc de 172,05 mp, în raport de suprafața totală de 365,05 mp, ce a fost expropriată, chiar dacă prin notificare s-a solicitat suprafața de 320 mp, instanța omițând să menționeze că suma estimativă de 33.538 RON trebuie indexată la data plății, conform indicelui de devalorizare a leului.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 522 din 23 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamantul C.N.I. împotriva sentinței civile nr. 61 din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.
A schimbat în parte sentința atacată și a acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția și împrejmuirea demolate, cu obligarea acestuia să restituie despăgubirile deja primite pentru acestea.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că în conținutul notificării reclamantul a menționat și construcțiile ce au fost demolate (care sunt menționate în procesul-verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986) iar prin contestația formulată a cerut despăgubiri și pentru construcție și împrejmuire, așa încât, este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru aceste bunuri.
Instanța de apel a mai reținut că, în condițiile în care în procesul verbal de expropriere nr. 13 din 30 septembrie 1986 s-a menționat suprafața de 320 mp teren expropriat, ce a fost solicitat și prin notificare, apar ca nefondate criticile din apel referitoare la îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață mai mare, raportată la 365 mp.
Cu privire la cererea de acordare a măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri oferite în echivalent de deținător (respectiv teren) , instanța de apel a reținut că textul legii prevede o posibilitate ce se poate oferi persoanei îndreptățite cu acordul acesteia, numai de entitatea deținătoare, neavând relevanță faptul că reclamantul ocupă o anumită suprafață de teren ce a fost menționată în raportul de expertiză.
Referitor la valoarea estimativă menționată în dispozitivul sentinței atacate pentru propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, instanța a reținut că criticile reclamantului vizând cuantumul valorii și actualizarea acesteia sunt nefondate în raport de faptul că acordarea despăgubirilor se realizează în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul C.N.I. și pârâtul Primarul municipiului Craiova.
Recurentul-reclamant C.N.I. a susținut în recursul său că în mod greșit instanța de apel nu a admis cererea de a-i fi acordat în compensare terenul în suprafață de 223 mp pe motiv că această măsură nu se poate acorda decât dacă a fost propusă de entitatea deținătoare. Recurentul-reclamant a arătat că, în opinia sa, entitatea deținătoare, Primăria municipiului Craiova, și-a dat acordul tacit pentru a-i fi dat în compensare terenul deoarece nu s-a opus faptului că el l-a îngrădit iar în instanță pârâta nu a formulat apărări, nici la fond, nici la apel, așa încât este îndreptățit să primească în compensare suprafața de 223 mp identificată prin expertiză. Recurentul-reclamant a arătat că, în fapt, ocupă o suprafață de teren mai mare decât cea care i-a fost restituită în natură prin sentința instanței de fond deoarece este de o calitate inferioară (fiind situat spre marginea bălții) iar terenul care i-a fost expropriat și care și nu-i mai poate fi restituit în natură este ocupat de stradă. A cerut instanței ca, în situația în care va considera că terenul este de aceeași calitate cu cel restituit în natură, să-i acorde în compensare numai teren în suprafață de 172,05 mp, cât reprezintă diferența dintre terenul expropriat și cel restituit în natură.
Recurentul-reclamant a mai susținut că, chiar și în situația în care i s-ar cuveni măsuri reparatorii în echivalent, acestea trebuie acordate pentru suprafața de teren de 172,05 mp (care i-a fost expropriată în plus față de terenul restituit în natură) și nu de 127 mp cum greșit a reținut instanța.
Recurentul-reclamant a mai arătat că, deși a învederat, prin cererea de apel, că în sentința instanței de fond nu s-a specificat că valoarea estimativă de 33.538 RON (reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul nerestituit în natură) trebuie indexată cu coeficientul de devalorizare a leului de la data întocmirii expertizei și până la data plății reale, totuși, instanța de apel a motivat că nu are relevanță acest aspect deoarece suma finală va fi stabilită în condițiile legii speciale. Recurentul-reclamant a susținut că, pentru eliminarea oricăror dubii, se impune să se facă respectiva precizare în hotărârea judecătorească deoarece nu are certitudinea că se va putea stabili de către comisia centrală o altă valoare decât cea menționată în sentință.
Recurentul-pârât Primarul municipiul Craiova, în recursul său, întemeiat pe art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit instanța de apel a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcția și împrejmuirea demolată, având în vedere procesul-verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986 prin care statul a preluat terenul și construcția, deoarece reclamantul a solicitat prin notificare restituirea în natură sau despăgubiri numai pentru terenul în suprafață de 320 mp situat în Craiova, nu și pentru construcția și împrejmuirile demolate.
A cerut admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de C.N.I.
Recursurile declarate de reclamantul C.N.I. și de pârâtul Primarul municipiului Craiova sunt nefondate pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 11 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 (republicată), imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale, art. 11 alin. (3) dispunând că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
în speță, reclamantul C.N.I. a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 "restituirea în natură a suprafeței de teren de 320 mp situată în Craiova, ce i-a fost luată ca urmare a demolării imobilului existent pe acesta, în anul 1986".
Din procesul verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986 întocmit de fostul Consiliu popular al județului Dolj, de evaluare a imobilelor expropriate conform Decretului Consiliului de Stat nr. 356/1985 (fila 2 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj) reiese că lui C.I. i-a fost expropriat teren în suprafață de 320 mp și construcție în suprafață de 45,05 mp situate în Craiova.
Aceeași suprafață de teren se regăsește și în chitanța autentificată de fostul notariat de Stat, Biroul principal al regiunii Craiova la data de 9 septembrie 1959 (fila 25 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj) prin care C.I. a plătit lui C.A. și C.E. avansul din prețul vânzării terenului de 320 mp situat în Craiova.
Din expertiza administrată în cauză reiese că din suprafața de 320 mp ce a fost expropriată de la C.I. este liberă numai suprafața de teren de 193 mp iar diferența de 127 mp este ocupată de strada Toporași , trotuarul aferent și spațiul dintre trotuar și stradă (filele 89-96 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj.
S-a constatat de către expert, cu prilejul măsurătorilor efectuate, că reclamantul ocupă în fapt o suprafață de teren de 416 mp, din care 193 mp, suprafața de teren liberă, care i-a fost expropriată și 223 mp în preajma terenului de 193 mp, pe care nu a avut-o în proprietate, dar pe care o solicită în compensarea suprafeței de 127 mp ocupată de strada T. (conform schiței anexă la raportul de expertiză de la fila 94 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Doi).
Expertul a calculat totodată că valoarea terenului de 127 mp care nu-i poate fi restituit reclamantului în natură este de 33.528 lei RON (335.280.000 lei ROL).
în raport CU înscrisurile menționate (procesul verbal de evaluare a imobilului expropriat și chitanța autentificată de plată a avansului pentru vânzarea terenului) susținerea recurentului-reclamant conform căreia suprafața de teren care i-ar fi fost expropriată ar fi fost de 365,05 mp și că măsurile reparatorii ce i se cuvin - prin compensare și numai în subsidiar, prin echivalent, trebuie calculate avându-se în vedere această suprafață de teren și nu suprafața de 320 mp sunt nefondate.
Concluzia recurentului-reclamant în sensul că i-a fost expropriat un imobil în suprafață totală de 365,065 mp (reprezentând suprafața terenului de 320 mp și suprafața construcției de 45,05 mp) nu are nici un suport logic deoarece construcția de 45,05 mp era edificată pe terenul de 320 mp, expropriat, și nu pe un alt teren.
Cum recurentul reclamant nu a făcut dovada că ar fi avut în proprietate și că i-ar fi fost expropriată o suprafață de teren mai mare decât cea care apare în înscrisurile depuse la dosar, respectiv de 320 mp, se constată că în mod corect instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond prin care i-a fost restituit reclamantului terenul liber în suprafață de 193 mp, pentru restul suprafeței de teren de 127 mp, care nu i-a putut fi restituit în natură, pârâții fiind obligați să înainteze prefecturii propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, la valoare estimativă de 33.528 RON.
Nici susținerea recurentului-reclamant că instanța de apel trebuia să-i acorde măsuri reparatorii prin compensare deoarece Primăria municipiului Craiova și-a dat acordul tacit în acest sens pentru că nu s-a opus atunci când a îngrădit terenul pe care îl ocupă în fapt și nu a formulat apărări în instanță nu poate fi primită, în raport cu modul în care a fost soluționată, prin dispoziția atacată, notificarea reclamantului și cu prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a legii publicate M. Of., partea I nr. 227 din 3 aprilie 2007, pe care instanța de apel Ie-a aplicat corect raportului juridic dedus judecății.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii și atunci când a schimbat în parte sentința pronunțată de instanța de fond și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcția și împrejmuirea demolate, ce s-au aflat pe terenul expropriat.
Este cert că, atâta timp cât reclamantul Ie-a menționat în notificare iar demersul său judiciar a fost inițiat atât ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a terenului cât și a faptului că nu i s-au acordat despăgubiri pentru construcția și împrejmuirea demolate, voința sa a fost să i se acorde măsuri reparatorii pentru întreg imobilul expropriat, reprezentând atât terenul cât și construcția edificată pe acesta.
Așa fiind, critica recurentului-pârât Primarul municipiului Craiova conform căreia instanța de apel a acordat reclamantului mai mult decât a cerut, nu este fondată.
Cu privire la valoarea despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului atât pentru diferența de teren în suprafață de 127 mp ce nu poate fi restituită în natură (care au fost stabilite estimativ prin expertiza administrată la fond) cât și pentru construcția și împrejmuirea demolate, care s-au aflat pe terenul expropriat (drept stabilit în beneficiul reclamantului de către instanța de apel) este de reținut că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de legea specială, respectiv Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 iar stabilirea cuantumului final este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat.
Așa fiind, în mod legal instanța de apel a statuat, cu privire la acest aspect că nu se impune menționarea în hotărârea judecătorească a faptului că valoarea estimativă a despăgubirilor va fi indexată cu coeficientul de devalorizare a leului de la data întocmirii expertizei și până la data plății reale, deși recurentul-reclamant a formulat susțineri în sens contrar.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că decizia atacată este legală iar recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7474/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7277/2007. Civil → |
|---|
