ICCJ. Decizia nr. 753/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 753.
Dosar nr. 6043/36/2007
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 septembrie 1993, reclamanta A.H. a chemat în judecată pe pârâţii RA C.U. Constanţa, Consiliul local Constanţa şi Oficiul Farmaceutic Constanţa, solicitând conform art. 480 C. civ. obligarea acestora la lăsarea în deplină posesie şi proprietate a imobilului situat în Constanţa, compus din parter (ocupat de Farmacia nr. 6) şi 6 apartamente (la etajele superioare).
Pe parcursul procesului, V.I., F.G., D.E., L.C. şi M.A., chiriaşi în apartamentele revendicate, au formulat, conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenţie în interesul pârâţilor RA C.U. Constanţa şi Consiliul local Constanţa.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 120/6 din 17 octombrie 1995, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, pe considerentul că, potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea imobilului revendicat se ridică la 167.000.000 lei.
După declinarea de competenţă, în cauză au fost introduşi, la cererea reclamantei, Statul Român (prin Ministerul de Finanţe şi D.G.F.P.S. Constanţa) şi Primarul municipiului Constanţa (în calitate de pârâţi), iar I.S. şi K.O., precum şi Asociaţia H. au formulat cereri separate de intervenţie în interes propriu.
Tribunalul Constanţa-secţia civilă, prin sentinţa nr. 387 din 17 mai 1999, a admis acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de I.S. şi K.O., a obligat pe pârâţi şi pe intervenienţii accesorii să lase imobilul revendicat în deplina posesie şi proprietate a părţilor adverse şi a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 99 din 25 iunie 2003, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul respingerii acţiunii şi cererii de intervenţie principală faţă de acest apelant.
Totodată, curtea a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins , ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii S.C. H. S.A., Consiliul local Constanţa, R.A.E.D.P.P. Constanţa şi intervenienţii accesorii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3145 din 20 aprilie 2005, a respins recursurile declarate de pârâtele R.A.E.D.P.P. Constanţa, S.C. H. Constanţa şi intervenienţii accesorii (ca nefondate), precum şi de intervenientul L.C. (ca inadmisibil).
La 29 august 2006, reclamanta A.H. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 387/1999 a Tribunalului Constanţa
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 2811 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că în dispozitivul sentinţei menţionate, imobilul nu este descris complet, impunându-se indicarea amplasamentului (Constanţa, str. R. nr. 18) şi compunerea (teren de 175 mp şi construcţie pe mai multe nivele, respectiv subsol, parter, 3 etaje şi mansardă).
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin încheierea nr. 2327 din 21 noiembrie 2006, a respins cererea ca nefondată şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei R.A.E.D.P.P. Constanţa 150 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- acţiunea în revendicare promovată de reclamantă şi intervenienţii în interes propriu avea ca obiect „imobilul situat în Constanţa, compus din parter ocupat de Farmacia nr. 6 şi şase apartamente la etajele superioare".
- prin cererea dedusă judecăţii se tinde la completarea acestui obiect, ulterior soluţionării definitive şi irevocabile a litigiului, ceea ce ar aduce atingere fondului cauzei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 53 din 14 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă şi intervenienţii în interes propriu, a schimbat parţial hotărârea atacată, a admis în parte cererea şi a explicitat dispozitivul sentinţei nr. 387/1999, în sensul că imobilul revendicat este realizat pe 6 nivele, respectiv subsol, parter, 3 etaje şi mansardă dar a menţinut dispoziţiile privitoare la teren.
S-a reţinut că:
- potrivit considerentelor hotărârilor pronunţate în litigiul având ca obiect acţiunea în revendicare, construcţia solicitată a fost realizată de autorul reclamantei pe baza unei autorizaţii în care este specificată structura edificiului;
- această structură nu este însă reluată în dispozitivul sentinţei de restituire a imobilului revendicat;
- din contractele de închiriere încheiate cu intervenienţii accesorii rezultă că locuinţele închiriate erau compuse din camere, holuri, dependinţe principale, boxe, precum şi magazii de zid situate la subsol şi la mansardă;
- în înţelesul Legilor nr. 5/1973 ( în vigoare la data încheierii contractelor de închiriere) şi nr. 114/1996, dependinţele de la subsol şi mansardă au caracter accesoriu faţă de cele 6 apartamente închiriate şi restituite reclamantei şi intervenienţilor principali;
- acest caracter justifică recunoaşterea dreptului de proprietate, mai ales că dependinţele în discuţie au fost menţionate în contractele de închiriere şi utilizate ca atare de chiriaşi;
- omisiunea instanţei de fond din procesul de revendicare, de a se pronunţa şi cu privire la restituirea terenului aferent construcţiei excede procedurii reglementate de art. 2811 C. proc. civ. şi poate fi remediată doar în căile de atac sau printr-o cerere în completare a dispozitivului sentinţei nr. 387/1999, conform art. 2812 C. proc. civ.
Pârâţii R.A.E.D.P.P. Constanţa, Municipiul Constanţa şi Consiliul local Constanţa, intervenientul accesoriu F.G., reclamanta şi intervenienţii principali au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei (primii 4 recurenţi) şi, respectiv, admiterii în totalitate a cererii de explicitare dedusă judecăţii, inclusiv cu privire la terenul de 175 mp (ceilalţi 3 recurenţi).
Recurenta R.A.E.D.P.P. Constanţa şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că:
- acţiunea în revendicare avea ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din parter ocupat de Farmacia nr. 6 şi şase apartamente la etajele superioare;
- mansarda, spaţiile comerciale de la parter şi subsolul nu au format obiectul acţiunii în revendicare, obiectul acestei acţiuni nu a fost modificat, iar în cauză nu s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare a imobilului;
- în atare situaţie, soluţia atacată constituie o modificare a sentinţei nr. 387/1999, şi nu o explicitare a dispozitivului aceleiaşi hotărâri.
Recurenţii Municipiul Constanţa şi Consiliul local Constanţa şi-au întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că:
- sentinţa pronunţată în litigiul având ca obiect acţiunea în revendicare se referă strict la obiectul cererii de chemare în judecată;
- reclamanta şi intervenienţii în interes propriu nu au adus precizări la cererea introductivă şi nu au solicitat efectuarea unei expertize de identificare a imobilului revendicat;
- deoarece expertiza din cauză a fost de evaluare, şi nu de identificare, consemnările expertului cu privire la structura construcţiei nu pot fi luate în considerare;
- autorizaţia de construire eliberată autorului reclamantei prevede o altă structură arhitectonică decât cea stabilită de expert;
- în lipsa cererii de revendicare a dependinţelor precum şi identificării acestor spaţii, caracterul lor accesoriu este irelevant.
Recurentul F.G. şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că.
- există diferenţe majore între imobilul revendicat şi imobilul descris în autorizaţia de construire;
- reclamanta nu a atacat sentinţa nr. 387/1999 pe motiv că instanţa i-ar fi acordat mai puţin decât a cerut.
- în precedentul proces a avut calitatea de intervenient în interes propriu, şi nu de intervenient accesoriu;
- instanţa de apel a recunoscut dreptul de proprietate (al reclamantei şi intervenienţilor principali) asupra unui imobil care are altă compunere.
La rândul lor, recurenţii A.H., I.K.O. şi I.S., care şi-au întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut că:
- acţiunea (în revendicare) introductivă se referă la întregul imobil (construcţie şi teren de 175 mp);
- referiri la terenul revendicat apare şi în copia autorizaţiei de construcţie ataşată acţiunii; precizările ulterioare, foaia de date pentru cartea funciară din anul 1940 şi raportul de expertiză tehnică.
Primele 3 recursuri sunt nefondate deoarece:
- reclamanta şi intervenienţii în interes propriu au revendicat „imobilul situat în Constanţa", despre care au susţinut că ar fi fost preluat abuziv de stat în anul 1949, după ce s-au refugiat în Moldova, ca urmare a privării de libertate şi condamnării autorului lor pentru infracţiuni politice;
- perioada lungă de timp scursă de la preluarea abuzivă, împrejurările concrete în care a avut loc această deposedare, precum şi inexistenţa cărţii funciare nu au permis descrierea amănunţită a clădirii solicitate dar anexarea la cererea introductivă a contractului de vânzare-cumpărare a terenului de 175 mp şi autorizaţiei de construire, ambele din anul 1937, creează convingerea că revendicarea avea ca obiect întregul imobil, şi nu doar spaţiile enumerate succint în cuprinsul acţiunii principale;
- recurenţii nu au pretins că imobilul construcţie revendicat ar fi altul decât clădirea edificată de autorul reclamantei şi intervenienţilor principali ori că ulterior preluării abuzive ar fi avut loc transformări constructive;
- o eventuală expertiză de identificare a construcţiei nu era aşadar necesară, mai ales că această probă nici nu a fost solicitată, iar potrivit expertizei tehnice efectuate la cererea reclamantei, structura actuală a clădirii revendicate corespunde datelor consemnate în autorizaţia de construire emisă în anul 1937;
- Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a reprodus în dispozitivul sentinţei nr. 387/1999 compunerea imobilului menţionată în acţiune dar în considerentele aceleiaşi hotărâri a reţinut că autorul reclamantei şi intervenienţilor principali era proprietarul unui loc viran de 175 mp (situat la adresa indicată de succesorii săi), pe care, conform autorizaţiei de construire obţinute în anul 1937, a edificat o clădire;
- prin urmare, soluţia criticată de recurenţi nu modifică situaţia reţinută cu putere de lucru judecat în procesul de fond, ci lămureşte dispozitivul incomplet al sentinţei pronunţate în acel proces.
- niciuna din criticile formulate de recurentul F.G. nu se încadrează în motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
În schimb, recursul declarat de reclamantă şi intervenienţii principali este fondat deoarece.
- după cum s-a arătat, din cuprinsul acţiunii în revendicare, actelor anexate acesteia şi cererii de intervenţie în interes propriu rezultă că reclamanta şi intervenienţii principali au urmărit restituirea întregului imobil care aparţinuse autorului lor şi era compus din construcţie şi teren de 175 mp;
- pârâţii nu au contestat dreptul de proprietate al autorului reclamantei şi intervenienţilor principali asupra terenului de 175 mp, care a fost avut în vedere şi de expertul tehnic;
- instanţa de fond învestită cu soluţionarea acţiunii în revendicare a reţinut în considerentele sentinţei că autorul reclamantei şi intervenienţilor principali era proprietarul unui loc viran de 175 mp pe care a edificat în anul 1937 o construcţie autorizată, dar în dispozitivul aceleiaşi hotărâri nu a mai făcut referire la terenul menţionat.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 2811 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă şi intervenienţii principali va fi admis şi, drept consecinţă, se va modifica parţial hotărârea atacată, se va admite în totalitate cererea dedusă judecăţii şi se va lămuri dispozitivul sentinţei nr. 387/1999 a Tribunalului Constanţa, în sensul că imobilul retrocedat cuprinde şi terenul de 175 mp.
Totodată, din hotărârea atacată se vor menţine dispoziţiile referitoare la construcţie, iar recursurile declarate de pârâţii Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa şi R.A.E.D.P.P. Constanţa şi intervenientul F.G. vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.H. şi intervenienţii I.K.O. şi I.S. împotriva deciziei nr. 53 C din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte Decizia astfel:
Admite în totalitate cererea de rectificare a reclamantei A.H., lămureşte dispozitivul sentinţei nr. 387 din 17 mai 1999 a Tribunalului Constanţa, în sensul că imobilul revendicat cuprinde şi terenul de 175 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei referitoare la construcţie.
Respinge recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, R.A.E.D.P.P. Constanţa şi intervenientul F.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7128/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7789/2007. Civil → |
|---|
