ICCJ. Decizia nr. 7534/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7534
Dosar nr. 8202/105/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul B.T., în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploieşti, a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 8065 din 22 noiembrie 2005 emisă de aceasta, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că prin dispoziţia primarului s-a reţinut în mod nereal că terenul care a aparţinut părinţilor săi a devenit proprietate publică, teren aferent Hotelului Prahova, deoarece acest imobil poate fi restituit în natură, urmând ca, după restituire, să fie închiriat de la contestator pentru a i se asigura destinaţia de parc.
Prin sentinţa nr. 1660 din 27 decembrie 2006, Tribunalul Prahova a respins contestaţia, reţinând că, din actele anexate la dosar, rezultă că imobilul compus din teren şi construcţie a aparţinut autorilor contestatorului, B.V. şi E., terenul fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, construcţia fiind demolată în baza Decretului nr. 139/1983.
S-a mai reţinut că prin dispoziţia nr. 8065 din 22 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Ploieşti s-a respins cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, modificată, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, motivat de faptul că pe terenul revendicat s-a realizat utilitatea publică, fiind ocupat în prezent de parcul aferent Hotelului Prahova, iar construcţiile sunt demolate.
S-a mai reţinut că, atâta timp cât terenul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, înseamnă că preluarea s-a făcut în mod abuziv, astfel încât cererea contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este întemeiată.
De asemenea, atâta timp cât construcţia a fost demolată, iar terenul este ocupat de parcul aferent Hotelului Prahova, în mod corect Primăria Municipiului Ploieşti a stabilit că, în cauză, contestatorul este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, imobilul fiind imposibil de restituit în natură.
Împotriva sentinţei contestatorul a declarat apel.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 227 din 8 mai 2007, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că, deoarece din adresa Primăriei Ploieşti nr. 4326/2005 rezultă că terenul solicitat este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de spaţii verzi şi parcare amenajată, nu este necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea unei situaţii confirmate de intimată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Acesta a arătat, în esenţă, că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru efectuarea unei expertize topometrice care să evidenţieze terenul liber ce poate fi restituit în natură.
Recursul se va admite pentru argumentele ce succed:
În mod greşit instanţa de apel a înlăturat criticile contestatorului privind faptul că Primăria Municipiului Ploieşti nu a prezentat o expertiză tehnică din care să reiasă imposibilitatea restituirii terenului aferent construcţiei ce a fost demolată, pe motiv că din adresa nr. 4326/2005 a Primăriei rezultă că terenul solicitat de contestator nu este liber, ci afectat de utilitate publică.
În mod nelegal, instanţa de apel a dat forţă probantă şi exclusivă unui act ce emană de la una din părţi.
Într-adevăr, la fila 9 din dosarul de apel, se află o adresă a Primăriei Municipiului Ploieşti către instanţă, în care se arată că terenul este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de spaţii verzi şi parcare amenajată.
Această susţinere este în contradicţie cu susţinerea contestatorului referitor la faptul că terenul pe care îl revendică este liber.
Rezultă, astfel, că se impune efectuarea unei expertize topometrice care să stabilească cu certitudine dacă terenul este liber sau nu, care să stabilească natura juridică a terenului.
În consecinţă, hotărârea recurată se va casa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei, după efectuarea expertizei, instanţa va analiza şi celelalte motive ca susţineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.T. împotriva deciziei nr. 227 din 8.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7632/2007. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7374/2007. Civil → |
|---|
