ICCJ. Decizia nr. 7386/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7386
Dosar nr. 354/42/2007
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1408 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestaţia formulată de contestatoarea B.L. prin procurator M.M., în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Ploieşti şi primarul municipiului Ploieşti şi pe cale de consecinţă: a anulat în parte dispoziţia nr. 2093 din 3 aprilie 2006 emisă de intimaţi; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată constând în restituirea în natură a imobilului anexă situat în Ploieşti, identificat pe schiţa de plan a raportului de expertiză întocmit de expertul D.L.; a menţinut restul dispoziţiei ca fiind legală şi temeinică.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, imobilul situat în municipiul Ploieşti, compus din construcţie şi teren a aparţinut autorului contestatoarei, T.S., fiind preluat de către stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fiind restituit în natură contestatoarei în parte prin Dispoziţia nr. 3855/2005. Că unitatea deţinătoare nu s-a pronunţat cu privire la anexa imobilului în litigiu ce face parte integrantă din acesta. Împrejurarea că anexa era notată în schiţa de la fila 17 cu indicativul 2 B, nu înseamnă că este un corp separat de clădire întrucât la data exproprierii era doar o simplă anexă a imobilului în litigiu şi nicidecum o clădire separată de imobil.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 203 din 24 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul formulat de intimaţii Primăria municipiului Ploieşti, prin primarul E.C. şi primarul municipiului Ploieşti, împotriva sentinţei civile nr.1408/16 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea B.L. prin procurator M.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pentru anexa imobilului în litigiu situat în Ploieşti, ce a aparţinut autorului T.S., nu s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent şi nici nu s-a restituit în natură, aşa cum prevede Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs Primăria municipiului Ploieşti şi primarul municipiului Ploieşti, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ., deoarece:
- În conţinutul Dispoziţiei nr. 3855/2005 au fost menţionate detaliat atât părţile din imobil ce urmau a fi restituite în natură, cât şi părţile de imobil imposibil de restituit în natură.
- Deşi s-a subliniat faptul că imobilul anexă în litigiu este evidenţiat atât pe schiţa de plan anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză, cât şi pe schiţa aflată la fila 17 din dosarul de fond, având nr. 2 B S., fiind un corp de clădire separat de cele 13 apartamente menţionate în decretul de expropriere, totuşi instanţa de apel nu a ţinut seama de acest lucru.
Recursul nu este fondat.
Contestatoarea B.L. a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată restituirea în natură a anexei ce face parte integrantă din imobilul situat în municipiul Ploieşti, Acest imobil a aparţinut autorului ei, respectiv T.S., decedat în 1960.
Primăria municipiului Ploieşti, prin primar, prin Dispoziţia nr. 2093 din 3 aprilie 2006, a respins cererea de restituire în natură a părţii revendicate din imobilul (construcţie şi teren) situat în municipiul Ploieşti, (care nu a făcut obiectul Dispoziţiei nr. 3855 din 20 mai 2005) întrucât a fost vândută foştilor chiriaşi în baza contractelor de vânzare nr. 211 din 29 ianuarie 1974, nr. 179 din 3 ianuarie 1974, nr. 3907 din 19 iunie 1998 şi 864 din 21 martie 1975, filele 4-5 dosar fond. S-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Din planul de situaţie privind imobilul în litigiu, fila 17 dosar fond, coroborat cu schiţa de plan anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză, filele 209-217 dosar fond, rezultă că imobilul, anexă în litigiu este cel notat cu indicativul 2 B şi se află în proprietatea statului, etajul fiind închiriat numitei S.M. iar parterul şi beciul firmei SC M. SRL Ploieşti.
Prin urmare, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul situat în municipiul Ploieşti, compus din construcţie şi teren a aparţinut autorului contestatoarei, respectiv T.S., fiind preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950. El a fost restituit în natură contestatoarei, în parte, prin Dispoziţia nr. 3855/2005, iar pentru restul s-au propus acesteia măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale.
Cum anexa imobilului în litigiu, situată în Ploieşti, a fost parte integrantă a acestuia şi a fost preluată în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, în prezent fiind închiriată, se impune restituirea în natură contestatorului în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenţii să plătească contestatoarei-intimate 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăria municipiului Ploieşti şi primarul municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 203 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7609/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7533/2007. Civil → |
|---|
