ICCJ. Decizia nr. 7809/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7809
Dosar nr. 6977/62/2007
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 554/S din 6 decembrie 2007, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele B.O.A., B.R., D.B.P., în contradictoriu cu SC B. SA Braşov prin lichidator SC C. SA Bacău.
A fost anulată Decizia nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtă şi s-a dispus restituirea în natură reclamantei a fabricii de cherestea situată în comuna Breţcu, jud. Covasna, pe terenul înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr.top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
S-a dispus restituirea către reclamante a imobilului-teren în suprafaţă de 1972 mp, situat în comuna Breţcu, jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr.top 1649, 1650 şi intabularea dreptului de proprietate în C.F. asupra acestui teren.
Au fost respinse celelalte pretenţii.
În argumentarea acestei soluţii, tribunalul a făcut iniţial referiri la primul ciclu procesual în care a fost dezbătut litigiul, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 135/S din 19 iunie 2006 a Tribunalului Braşov, prin care a fost admisă în parte acţiunea reclamantelor, a fost anulată Decizia emisă de pârâtă, pe considerentul că unitatea pârâtă nu a dat curs obligaţiei de a solicita părţilor depunerea actelor doveditoare ale calităţii de persoane îndreptăţite în copii legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalele - şi respinse pretenţiile de restituire a terenului, întrucât nu s-a făcut dovada identităţii dintre proprietarul tabular şi reclamanta D.B.P., hotărâre care a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. 93/Ap din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Braşov şi cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, prima instanţă a reţinut că reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a fabricii de cherestea, solicitare adresată pârâtei prin notificarea nr. 1134/2004, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cererea fiind apreciată ca întemeiată numai în parte.
Astfel, s-a avut în vedere de către instanţa de fond că reclamantele sunt îndreptăţite la restituirea în natură a fabricii de cherestea situată în comuna Breţcu, jud. Covasna, identificată în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, ca fiind situată pe terenul înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr.top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 şi 1656, fiind făcută dovada că a aparţinut antecesorului reclamantelor, D.N.B. şi că a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948. Cu privire la terenul pe care este amplasată fabrica, instanţa a statuat că numai parcelele înscrise sub nr. top 1649, 1650 au fost deţinute în proprietate de reclamante şi preluate de stat, parcela înscrisă sub nr. top 1651 fiind înstrăinată numitei D.G. anterior preluării.
A fost respinsă cererea reclamantelor privind restituirea terenului înscris sub nr. top 1652, 1654, 1655 şi 1656 pentru că nu s-a dovedit că antecesorul reclamantelor a fost proprietarul respectivului teren.
Hotărârea a fost apelată de părţile din proces.
Prin apelul declarat de reclamante s-a dorit schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii integrale a contestaţiei.
În motivarea apelului s-a învederat că, în mod greşit prima instanţă a făcut distincţie între fabrica de cherestea şi teren, în condiţiile în care actul de preluare se referă la întregul imobil, aşa cum se afla la data preluării, expertiza atestând că îngrădirea fabricii este identică cu cea de la momentul preluării şi că în interiorul împrejmuirii se află toate parcelele identificate.
Se mai susţine că, din această perspectivă, menţiunile cuprinse în alin. (3) şi (4) din dispozitivul hotărârii sunt contradictorii.
Pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator C. S.P.R.L. Bacău a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul obligării reclamantelor la plata contravalorii construcţiilor pe care ea le-a edificat pe terenul restituit.
În acest sens, a invocat disp. art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora, în cazul restituirii terenului, persoanele îndreptăţite trebuie să achite valoarea de piaţă a construcţiilor existente, aspect ignorat de către instanţa de fond, în condiţiile în care pârâta a dovedit existenţa construcţiilor.
Prin Decizia nr. 53/Ap din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Braşov, decţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantele B.O.A., B.R., D.B.P. împotriva sentinţei nr. 554/S din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat din alin. (4) al dispozitivului menţiunea privind restituirea în natură către reclamante a imobilului teren în suprafaţă de 1972 mp, înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu nr.top 1649, 1650.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii şi s-a luat act că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut că, din examinarea dispozitivului sentinţei pronunţate de instanţa de fond se constată o contrarietate între dispoziţiile alin. (3) şi (4); astfel, deşi se dispune restituirea în natură către reclamante a fabricii de cherestea, situată pe terenul înscris în C.F. nr. 4996 Breţcu, nr.top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656, instanţa restituie în natură şi imobilul-teren înscris în aceeaşi carte funciară sub nr.top 1649, 1650 în suprafaţă de 1972 mp şi dispune intabularea dreptului de proprietate recunoscut în evidenţele de publicitate imobiliară. în acest mod, instanţa realizează o diferenţă între imobilul construit, fabrică, şi terenul liber de construcţii, trecând peste obiectul cererii cu care a fost sesizată.
Prin notificarea adresată pârâtei, reclamantele au solicitat restituirea în natură a întregului imobil preluat în mod abuziv de stat, constând în fabrica de cherestea, cu împrejmuirea existentă la data preluării. Memoriul tehnic întocmit în faza procedurii administrative a relevat faptul că, în evidenţele de carte funciară nu era înscris întregul perimetru al fabricii, expertul determinând că, în amplasamentul fizic, conform configuraţiei din schiţele de carte funciară, perimetrului îi corespund şi parcelele cu nr. top 1652, 1654, 1655 şi 1656 alăturat celor înscrise sub nr. top 1649, 1650 şi 1651.
S-a reţinut că inventarul întocmit cu prilejul preluării fabricii face referire la terenul fabricii conform foii cadastrale, chiar fără a-i indica suprafaţa, aspect rezultând din faptul că acest teren este împrejmuit „ ...cu gard de scânduri".
Instanţa a mai reţinut că martora B.M. a arătat că perimetrul fabricii în momentul de faţă corespunde celui existent la data preluării şi din coroborarea probelor rezultă că imobilul solicitat de reclamante a fi restituit în natură este cel preluat abuziv de către stat, identificat în expertiză prin parcele înscrise sub nr. top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 şi 1656 din C.F. nr. 4996 Breţcu.
S-a evidenţiat că este lipsită de relevanţă absenţa unor înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al autorului reclamantelor, în condiţiile în care chiar evidenţa imobilului nu a fost completă, fiind relevantă împrejurarea că suprafaţa actuală a imobilului este aceeaşi cu împrejmuirea existentă la data preluării de către stat.
Referitor la apelul pârâtei SC B. SA Braşov prin care s-a solicitat obligarea reclamantelor la plata valorii de circulaţie a construcţiilor, s-a reţinut a fi o cerere nouă, formulată numai în apel, ce contravine prevederilor art. 294 alin. (1)C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator C. S.P.R.L Bacău.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează în esenţă, că solicită obligarea reclamantelor la plata valorii de piaţă a construcţiilor existente pe terenul revendicat, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată şi modificată, în cazul în care se restituie terenul în situaţia actuală, aspect ce nu constituie „o nouă cerere", aşa cum greşit a interpretat instanţa de apel.
Susţine recurenta că, potrivit art. 10 alin. (32) din lege, restituirea în natură este condiţionată de „o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective".
Astfel, recurenta solicită respectarea în întregime a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu menţiunea că o condiţie impusă de lege nu poate fi considerată o cerere nouă şi nu poate fi ignorată în judecarea corectă a cauzei.
Recurenta mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 154/S din 23 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov s-a dispus restituirea în natură către contestatorul J.F. a imobilelor înscrise în C.F. Breţcu cu nr.top 1652, 1654, 1655, 1656 şi 1657; această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 153/Ap din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Decizia nr. 53Ap din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Braşov a menţinut dispoziţiile sentinţei civile nr. 554/S din 6 decembrie 2007 şi a dispus restituirea în natură către contestatoarele D.B.P., B.O.A. şi B.R. şi a imobilelor înscrise în C.F. Breţcu sub nr.top 1652, 1654, 1655 şi 1656.
Existând o identitate de obiect cu privire la cele două restituiri de imobile înscrise în C.F. Breţcu sub nr. top 1652, 1654, 1655 şi 1656 se ajunge la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor către intimatele-reclamante şi J.F.
La termenul din 8 decembrie 2008, recurenta depune o cerere intitulată „precizări la recurs".
Conform art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel„.
Potrivit art. 303 C. proc. civ. Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Art. 306 alin. (1)C. proc. civ. prevede că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)", potrivit cărora motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
Faţă de dispoziţiile enunţate, cererea intitulată „precizări" ale motivelor de recurs este formulată după expirarea celor 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, situaţie în care nu mai poate fi discutată în această cale de atac.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator, instanţa îl reţine ca fondat pentru următoarele considerente:
Fără a analiza criticile formulate de către recurentă, instanţa reţine că, deşi hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către toate părţile din cauză, s-a soluţionat numai apelul reclamantelor D.B.P., B.O.A. şi B.R., omiţând să analizeze şi să se pronunţe şi cu privire la apelul declarat de pârâta SC B. SA Braşov.
În această situaţie, instanţa de apel a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce impune conform art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere şi aspectele criticate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator C. S.P.R.L. Bacău împotriva deciziei nr. 53Ap din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2008.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 7813/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7805/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
