ICCJ. Decizia nr. 7813/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7813
Dosar nr.14013/3/2007
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2006 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi precizată la data de 26 ianuarie 2007, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâţii G.S. şi G.M., solicitând ca instanţa să-i oblige să lase în deplină proprietate şi paşnică posesie terenul în suprafaţă de 4000 mp, situat în Snagov şi să dispună evacuarea pârâţilor de pe teren, cu excepţia suprafeţei de 528 mp, pe care se află o casă de odihnă şi pentru care a solicitat despăgubiri în cuantum de 100 de Euro/mp.
Reclamantul a arătat în acţiune că este proprietarul terenului dobândit prin succesiune şi conform titlului de proprietate nr. 44179/1999.
Prin sentinţa nr. 1348 din 26 ianuarie 2007, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în temeiul art. 13 alin. (1) C. proc. civ. şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buftea.
Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 4 aprilie 2007, Judecătoria Buftea şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că valoarea imobilului revendicat este de peste 5 miliarde lei, fiind incidente dispoziţiile art. 2 pct. l lit. d) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1633 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul să plătească pârâţilor 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că autoarei reclamantului (împreună cu B.M.) li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa totală de 2 ha şi 7300 mp teren, suprafaţă în care este inclus şi terenul revendicat în prezenta cauză conform titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999.
Pârâţii, la rândul lor sunt proprietari ai suprafeţei de 3800 mp teren (suprafaţă revendicată de reclamant) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4314 din 26 iulie 1994.
Prin sentinţa civilă nr. 2530/2002 definitivă şi irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 în ceea ce priveşte suprafaţa de 4000 mp, situată în intravilanul localităţii Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2.
Potrivit considerentelor acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, prin hotărâri judecătoreşti definitive au fost respinse acţiunile formulate de autoarea reclamantului şi de B.M., ce au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de punere în posesie şi care au fost emise în favoarea autorilor pârâţilor. în aceste condiţii, tribunalul a constatat că numai pârâţii prezintă titlul valabil pentru terenul în litigiu, respingând acţiunea reclamantului.
Prin apelul declarat de reclamant, s-a criticat hotărârea instanţei de fond, întrucât greşit a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2530/2002 s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafaţa de 4000 mp, situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2, în condiţiile în care prin sentinţa respectivă s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate numai cu privire la suprafaţa de 3557 mp.
Mai mult decât atât, instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor în cuantum de 100 Euro/mp în ceea ce priveşte suprafaţa de 528 mp pe care şi-au ridicat construcţia, terenul fiind proprietatea reclamantului.
Pârâţii prin apelul declarat au criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care au dovedit cu chitanţele depuse la dosar sumele pretinse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 270 din 10 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinţei nr. 1633 din 11 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu apelanţii-pârâţi G.M. şi G.S.
A fost respins ca nefondat apelul pârâţilor G.M. şi G.S. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, este reală afirmaţia reclamantului, în sensul că prin sentinţa civilă nr. 2530/2002 a Judecătoriei Buftea s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafaţa de 3557 mp teren, situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2 şi nu de 4000 mp, aşa cum a reţinut instanţa de fond, eroare ce nu este de natură să conducă la schimbarea soluţiei.
Astfel, prin titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parţială a fost constatată, i-a fost recunoscut autoarei reclamantului şi numitei B.M., dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 2 ha şi 7300 mp teren, dar în cauză prezintă relevanţă numai suprafaţa de 3557 mp, situată în comuna Snagov.
Nici din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1401 din 18 noiembrie 2000 nu rezultă că autoarea reclamantului ar fi dobândit o suprafaţă mai mare de teren.
Numai această suprafaţă de teren a constituit obiectul litigiilor anterioare, fiind menţionată în actele premergătoare obţinerii titlurilor de proprietate de către autorii părţilor.
În speţa de faţă s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit că ulterior finalizării proceselor anterioare prin care părţile şi-au contestat reciproc dreptul de proprietate, cu scopul obţinerii anulării titlurilor, pârâţii ar fi ocupat o suprafaţă suplimentară de teren de 528 mp, care să nu fi făcut obiect al analizei în procesele finalizate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În aceste condiţii, susţinerea reclamantului cu privire la calitatea sa de proprietar al suprafeţei de 528 mp teren s-a apreciat ca o simplă afirmaţie, nesusţinută de probele administrate în cauză.
Tribunalul a mai reţinut, fără o motivare amplă referitoare la acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 528 mp teren, că numai pârâţii şi-au dovedit calitatea de proprietari pentru terenul respectiv, ceea ce echivalează cu faptul că orice pretenţie a reclamantului privind obţinerea despăgubirilor ce ar decurge din lipsa de folosinţă a terenului ocupat de clădiri să fie lipsită de temei legal.
În ceea ce priveşte criticile pârâţilor, referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în totalitate, s-a reţinut că prin motivarea generică în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., fără a indica în concret art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat că onorariul avocatului pârâţilor a fost nepotrivit de mare faţă de complexitatea cauzei şi a procedat la micşorarea lui în limitele sumei acordate cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul N.N., care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel lipsa titlului său de proprietate, având în vedere titlul de proprietate al pârâţilor obţinut abuziv.
Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul împreună cu alte persoane au obţinut la 29 iulie 1999 titlul de proprietate nr. 44179, eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov.
Este cert că prin sentinţa civilă nr. 2350 din 5 iulie 2002, Judecătoria Buftea a constatat nulitatea absolută parţială a acestui titlu de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 3557 mp, situat în comuna Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 223 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia V-a civilă, şi Decizia civilă nr. 2693 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă, prin respingerea apelului şi constatarea nulităţii recursului.
Prin sentinţa civilă nr. 3633 din 30 noiembrie 2004 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă a fost radiat din cartea funciară dreptul de proprietate intabulat de recurentul N.N. cu privire la acest teren în baza titlului care a fost anulat parţial.
Recurentul-reclamant, în aceste condiţii nu mai poate pretinde niciun drept cu privire la teren, invocând un act ce a fost constatat nul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru promovarea unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., reclamantul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate cu privire la acest bun.
În cauză, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că reclamantul nu mai deţine titlu de proprietate asupra terenului revendicat, titlul autoarei sale fiind anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Potrivit art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege ".
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul terenului revendicat, neprezentând niciun titlu pe care să îl opună pârâţilor, care deţin terenul în litigiu în baza unui act de proprietate valabil.
În aceste condiţii, corect prin hotărârea recurată au fost menţinute dispoziţiile hotărârii instanţei de fond.
Faţă de considerentele expuse, critica formulată de reclamant fiind nefondată, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului să fie respins ca atare.
Având în vedere că pârâţii au solicitat cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanţa anexată la dosar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentului, urmează să fie obligat la plata sumei de 1190 lei, reprezentând onorariul pentru avocat conform chitanţei de la fila 49 recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.N. împotriva deciziei nr. 270 din 10 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurentul să plătească intimaţilor G.M. şi G.S. suma de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8042/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7809/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
