ICCJ. Decizia nr. 8308/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1483 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul B.H., în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Slănic prin primar.
A fost obligată pârâta Primăria Orașului Slănic, prin primar să emită dispoziție sau decizie motivată cu privire la notificările înregistrate sub nr. 37 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 6, situată în Slănic, sat Prajani, jud. Prahova, în prezent cartier Prajani; nr. 38 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 7, situată în Slănic, sat Prajani, actual cartier Prafani; nr. 39 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 8, situată în Slănic sat Prajani, în prezent cartier Prajani; nr. 40 din 14 septembrie 2005 pentru locuința Conca, fostă proprietate a lui S.G.; nr. 41 din 14 septembrie 2005 pentru suprafața de 25 ha pădure stejar, fostă proprietate a lui S.G.; nr. 42 din 14 septembrie 2005 pentru terenul în suprafață de 133,60 ha agricol, din care 8,50 ha izlaz și 5,50 ha fâneață, identificată în planul trupului de moșie Prajani Bughea; nr. 47 din 14 septembrie 2005 pentru lotul C, situat în Slănic, cuprins între lotul A Slemnea sau Muchia Plaiului, Vârful Gureșu, I.M., A.T., Grind și proprietatea lui F.V.T.; nr. 48 din 14 septembrie 2005 pentru lotul B, cuprins între moșia Prajani, moșia F.T., proprietatea B. a moștenitorilor bugheni și apa Bughea; nr. 49 din 14 septembrie 2005 pentru lotul A, cuprins între Gura Ogașului, pământ locuitori, Muchia Plaiului, Dalma Grindului, Povarnă și lotul C; nr. 50 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. l, precum și clădirea cu destinația de vestiar, situată în Slănic, cartierul Prajani; nr. 51 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 2, situată în Slănic, cartier Prajani; nr. 52 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 3 și nr. 54 din 14 septembrie 2005 pentru parcela notată cu nr. 4.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în cauză se constată neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor legale, în sensul arătat, în temeiul art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. l0/2001, respectiv că în termenul de 60 de zile de la depunerea notificării și a actelor doveditoare, trebuia să emită dispoziție sau decizie motivată privind soluționarea notificărilor, cu precizarea că, dispozițiile de respingere a notificărilor nr. 494-499 din 10 iunie 2004 și nr. 366-367 din 30 martie 2004 se referă la cu totul alte imobile decât cele solicitate prin notificările de mai sus și că dispozițiile respective poartă date anterioare datei la care notificările din cauza de față au fost înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc, N.E.M.
Prin sentința civilă nr. 67 din 15 ianuarie 2007, Tribunalul Prahova a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1483/2006 și a dispus completarea acestuia în sensul că a obligat primarul orașului Slănic la plata daunelor cominatorii în cuantum de 500.000 lei (ROL)/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Prin decizia nr. 314 din 20 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul pârâtei Primăria Orașului Slănic prin primar.
Instanța de apel a reținut în esență, față de criticile formulate de pârâtă, că prima critică, în sensul că nu au fost analizate probele în cauză, notificările fiind tardive, este nefondată, având în vedere că, obligația instituită prin art. 23 din Legea nr. l0/2001 în sarcina unității deținătoare de a răspunde la notificările adresate nu face nicio distincție cu privire la faptul că au fost depuse în termen sau că sunt tardive și că instanța de fond a analizat toate actele existente la dosar.
Cu privire la critica referitoare la împrejurarea că s-au ignorat susținerile pârâtei din întâmpinare, instanța de fond precizând că nu se poate reține apărarea pârâtei, că ar fi soluționat notificările depuse de reclamant, în condițiile în care nu există identitate între imobilele descrise în dispozițiile de respingere a notificărilor, dispoziții ce sunt anterioare datei la care s-au formulat notificările ce fac obiectul prezentei acțiuni.
împotriva deciziei nr. 314 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs în termen pârâta Primăria Orașului Slănic prin primar.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta, în esență, a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul prevăzut de lege și că a preluat motivarea de la fond, fără să analizeze în detaliu înscrisurile de la dosar.
Mai arată că s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2005, dar instanța de apel nu a observat că notificările în discuție au fost depuse de reclamant cu depășirea termenului prevăzut de lege și că notificările ar fi făcut obiectul altor dosare, în raport de care pârâta s-a pronunțat prin decizii ce au făcut obiectul analizei instanțelor, care s-au pronunțat prin hotărâri definitive și irevocabile.
Recursul este nefondat.
Cu privire la prima critică referitoare la faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că nu a analizat în detaliu înscrisurile de la dosar se reține că, instanța a analizat toate actele anexate cauzei și a concluzionat că pârâta recurentă nu a răspuns la notificările înregistrate sub nr. 37-42, 47-52, 54 din 14 septembrie 2005.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că, imobilele precizate prin notificările în discuție nu sunt identice cu cele soluționate prin deciziile emise în urma altor notificări, decizii ce se pretinde că au făcut obiectul analizei instanțelor și că s-au pronunțat soluții definitive și irevocabile.
Nefondată este și critica referitoare la respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul că instanța nu a observat depunerea notificărilor în discuție peste termenul prevăzut de lege.
Toate notificările enumerate în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de fond, sunt ulterioare deciziilor depuse de pârâtă și bunurile indicate în aceste notificări nu se pot identifica cu cele avute în vedere prin dispozițiile invocate.
Așa cum s-a evidențiat, reclamantul a formulat notificări adresate pârâtei ca unitate deținătoare a bunurilor solicitate în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilelor.
Din prevederile legale, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept ori se constată că notificarea este formulată peste termen, unitatea deținătoare (în speță pârâta), este obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie ori dispoziție motivată.
Cazul dedus recursului pune în discuție lipsa răspunsului persoanei juridice notificate, situație în care cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a da un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, potrivit Legii nr. 10/2001.
Cum pârâta a refuzat în mod nejustificat să răspundă la solicitarea reclamantului efectuată potrivit legii, criticile formulate sunt nefondate, pârâta având obligația să răspundă prin decizie sau dispoziție motivată tuturor notificărilor.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7791/2007. Civil → |
|---|
