ICCJ. Decizia nr. 1141/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 337/2006, contestatoarea B.G.A. a chemat în judecată Primăria municipiului Ploiești solicitând anularea dispoziției nr. 8534/2005 și menținerea dispoziției anterioare, nr. 5631/2005.
în motivarea contestației s-a arătat că urmare notificării înregistrată sub nr. 16512/2002 prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, care a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, în prezent demolat, intimata a emis dispoziția nr. 5631 din 27 iulie 2005 prin care s-au prevăzut despăgubiri în sumă de 3.742.631.921 lei.
Ulterior, intimata a emis o altă dispoziție, cu nr. 8534 din 13 decembrie 2005 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, deși contestatoarea spune că nu a solicitat niciodată restituirea în natură ci numai despăgubiri și a dispus înaintarea dosarului comisiei de evaluare în vederea stabilirii valorii despăgubirilor pentru imobil, deși aceste despăgubiri fuseseră stabilite prin dispoziția anterioară.
Prin sentința civilă nr. 151 din 16 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a admis contestația și s-a dispus anularea dispoziției nr. 8534 din 13 decembrie 2005 emisă de intimată și menținerea dispoziției nr. 5631 din 27 iulie 2005 emisă de aceeași intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția emisă inițial intimata a recunoscut dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001, dispoziții care a intrat în circuitul civil. Emiterea unei alte dispoziții după apariția Legii nr. 247/2005 prin care a fost revocată dispoziția anterioară este inadmisibilă, reține instanța, dispozițiile Legii nr. 247/2005 fiind valabile doar pentru rezolvarea cererilor formulate în baza acestei legi și nu pentru cele rezolvate anterior apariției ei .
Intimata a declarat apel împotriva sentinței menționată, susținând că în mod greșit a fost admisă contestația, nereținându-se un aspect esențial și anume că ambele dispoziții în cauză au fost emise după apariția Legii nr. 247/2005, prima dispoziție fiind emisă cu încălcarea art. 16 capitolul V, titlul VII din Legea nr. 247/2005 care prevede modul unic de stabilire al cuantumului despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 121 din 14 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea deciziei s-a reținut că notificarea adresată de contestatoare a fost rezolvată în conformitate cu dispozițiile legale incidente, respectiv Legea nr. 10/2001, dispoziția inițială cu nr. 5631 din 27 iulie 2005 fiind comunicată atât contestatoarei cât și Comisiei Centrale, fiind deci un act juridic care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această dispoziție nefiind anulată printr-o hotărâre judecătorească.
Primăria municipiului Ploiești, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs reiterează criticile formulate în apel, în sensul că prima dispoziție a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale de la data emiterii ei, respectiv art. 16 C VII din Legea nr. 247/2005, astfel că Primăria municipiului Ploiești, a procedat corect când a emis o nouă dispoziție prin care se revoca prima, emisă în afara normelor legale.
Se mai susține că în mod eronat instanța de apel nu a ținut cont că prevederile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare, astfel că o dispoziție emisă după intrarea în vigoare a acestei legi care prevede expres modalitățile de evaluare, trebuie să se înscrie în rigorile acestei legi speciale.
Contestatoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.
Recursul este nefondat.
Notificarea prin care contestatoarea a solicitat despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 a fost rezolvată prin dispoziția nr. 5631 din 27 iulie 2005.
Această dispoziție a fost comunicată atât contestatoarei cât și Comisiei Centrale instituită pentru punerea în aplicare a acestor acte, intrând astfel în circuitul civil.
O asemenea dispoziție care și-a produs efectele juridice nu putea fi revocată de entitatea emitentă, putând fi, cel mult, anulată prin hotărâre judecătorească, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Dispozițiile art. 16 Capitolul V din Legea nr. 247/2005 invocate de recurent, cuprind o serie de norme privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, date în competența Comisie Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Aceste prevederi nu permit nicidecum concluzia revocării propriei dispoziții de către emitent, în alte condiții decât normele legale generale privind revocarea unui act juridic.
Față de considerentele expuse, înalta Curte a respins ca nefondat recursul în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8308/2007. Civil → |
|---|
