ICCJ. Decizia nr. 7791/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitei C.C.
în motivare s-a susținut că pârâta a fost returnată din Franța și în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 38,art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civila nr. 334/C/2007 din 19 martie 2007 pronunțata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 8344/111/2006, a fost respinsa acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtei C.C., cu motivarea că întrucât de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, a restrânge dreptul la libera circulație a pârâtei ar însemna restrângerea dreptului la circulație pe chiar teritoriul României.
împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtei C.C. pe teritoriul Franței pe o perioada de cel mult 3 ani cu motivarea ca potrivit art. 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului se arata ca prin lege pot fi stabilite anumite îngrădiri cu scopul de a asigura respectarea drepturilor și libertăților altora, ori, o astfel de îngrădire este prevăzută de Legea nr. 248/2005.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 296/A/2007 din 13 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că expulzarea dispusa de autoritățile franceze, nu este prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța romana sa interzică, la rândul ei, dreptul de circulație al cetățeanului sau pe teritoriul acestei tari, ci trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii unui astfel de drept la ordinea juridica în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri.
S-a mai reținut că, in materia liberei circulație a persoanelor având cetățenia romana este aplicabil art. 48 din Tratatul C.E.E. precum și art. 4 din Directiva 2004/38/CE, iar în prezenta cauza nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța sa ia măsura extrema a restrângerii dreptului la circulație a cetățeanului roman potrivit acestor norme.
în contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța.
în motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:
începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, în declarația dată la returnare (fila 5 dosar fond), pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 3 octombrie 2006 și a locuit fără forme legale până la data de 14 octombrie 2006, în Franța, într-o casă părăsită.
Această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs a fost admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța pe timp de 6 luni.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8308/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7837/2007. Civil → |
|---|
