ICCJ. Decizia nr. 8453/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8453
Dosar nr. 18361/3/2007
Şedinţa de la 13 decembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă a reţinut următoarele:
Reclamanta V.E. prin mandatar R.V. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiul Bucureşti şi a solicitat obligarea acesteia de a emite decizie/dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, şi, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă să fie obligată să acorde în compensare alte bunuri.
În motivarea acţiunii se arată că locuinţa a fost preluată de stat abuziv în anul 1978, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a formulat notificare la care nu a primit nici un răspuns.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 307 din 22 februarie 2007 a admis în parte cererea, a obligat pârâta Primăria municipiului Bucureşti să emită dispoziţia pentru acordarea măsurilor reparatorii în cuantum de 24.806 Euro (echivalentul în lei la data plăţii efective) pentru imobilul în litigiu.
Instanţa a reţinut că pârâtul rămâne obligat să soluţioneze notificarea, neputând invoca pentru întârzierea răspunsului nedepunerea actelor doveditoare de către petent. Chiar şi după depunerea ultimelor acte (1 iulie 2003) termenul de 60 de zile a fost depăşit. Prin lipsa răspunsului interesele reclamantei au fost afectate, ceea ce o îndreptăţeşte să se adreseze justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 317 din 17 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primar General, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa nu se putea subroga într-un drept al unităţii deţinătoare şi nu putea deci soluţiona notificarea , a fost greşit obligată a acorda măsuri reparatorii în cuantum bănesc (Euro) cât timp legea prevede altă modalitate de stabilire a valorii imobilului solicitat (art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Recursul este fondat în limitele ce urmează.
În orice formă a Legii nr. 10/2001 (iniţială sau modificată) primăriile ca unităţi deţinătoare a unor imobile preluate abuziv de stat nu puteau acorda măsuri reparatorii în bani, indiferent de monedă şi în consecinţă nici instanţele nu puteau şi nu pot să oblige aceste unităţi deţinătoare la plata unor despăgubiri băneşti.
Mai mult, Legea nr. 247/2005 aflată în vigoare atât la data pronunţării sentinţei de fond cât şi la data deciziei instanţei de apel prevede modalităţi de stabilire a despăgubirilor. Aceste prevederi cuprinse în Titlul VII al legii sunt obligatorii.
În ce priveşte motivul de casare privind imposibilitatea instanţei de a soluţiona contestaţiile persoanelor îndreptăţite, cât timp nu s-a încheiat procedura administrativă, nu poate fi primit.
Soluţionarea notificării pe care persoana îndreptăţită o adresează deţinătorului imobilului preluat de stat, dacă este tergiversată deschide calea la justiţie pentru finalizare.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul, se va modifica Decizia, va admite apelul şi va schimba sentinţa nr. 307 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti în sensul că se înlătură dispoziţia cu privire la cuantumul despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 317 A din 17 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă sentinţa în sensul că înlătură dispoziţia cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7217/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1992/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
