ICCJ. Decizia nr. 8457/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8457
Dosar nr. 1014/91/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului T.C., pe teritoriul Germaniei, pe o perioadă de până la trei ani, întrucât a fost returnat la 22 ianuarie 2007 în baza convenţiei de readmisie încheiată între Ministerele de Interne ale Germaniei şi României.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă prevederile dreptului comunitar, faţă de legile interne şi că în cauză nu subzistă motivele de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică pentru a se putea restricţiona dreptul la liberă circulaţie şi de şedere a cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 244 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
S-a apreciat că Legea nr. 248/2005 stabileşte anumite îngrădiri în legătură cu exercitarea dreptului la liberă circulaţie, în timp ce art. 27 din Directiva 2004/348/CE prevede că această restrângere se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. În speţă, nu s-a făcut dovada că în adevăr prezenţa pârâtului pe teritoriul statului din care a fost returnat, prezintă pericol pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de faţă, solicitând admiterea lui şi modificarea soluţiei, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.
Se susţine în esenţă că în mod greşit nu s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin reglementărilor internaţionale.
Această critică, a cărei dezvoltare poate fi încadrată în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea sau aplicarea greşită a legii este întemeiată, astfel că recursul urmează a fi admis, în raport de cele ce urmează:
Este exact că începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de admisie anterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, în declaraţia dată la returnare (fila 4 dosar fond), pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme legale în Germania, timp de peste doi ani.
în care a muncit în construcţii, fiind arestat la 17 noiembrie 2006 pentru muncă la negru.
Această conduită a pârâtului este evident contrară ordinii publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precitată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/38/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Germaniei pe timp de şase luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 244/A din 19 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea.
În rejudecare, admite cererea, dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Germania pe timp de 6 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8415/2007. Civil → |
|---|
