ICCJ. Decizia nr. 8409/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8409/200.
Dosar nr. 5723/3/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Dej, înscris în C.F. 5851 Dej, nr. topo 931/3/2/1 în suprafaţă totală de 1459 mp, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 Euro, reprezentând valoarea actualizată a terenului şi a construcţiilor.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că autorii reclamantei au fost proprietari titulari ai imobilului în litigiu şi că întregul imobil a fost naţionalizat conform Decretului nr. 119/1948, ulterior fiind dezmembrat potrivit deciziei nr. 39 din 4 martie 1972 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Dej, construcţiile şi terenul aferent fiind date Direcţiei de Telecomunicaţii Cluj, în vederea demolării şi construirii unui nou sediu.
Prin sentinţa nr. 56 din 18 ianuarie 2006, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub nr. 5723/4/2006 la Secţia a IV-a Civilă, la data de 10 februarie 2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1519 din 21 noiembrie 2006, a dispus :
- respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren solicitată;
- respingerea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâţilor pentru suprafaţa de 144 mp;
- admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind contestarea valorii despăgubirilor prin echivalent stabilită prin Decizia nr. 26 din 30 septembrie 2006 emisă de pârâtă;
- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, cu privire la capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat:
- respingerea cererii privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1459 mp, cât şi a cererii privind contestarea valorii despăgubirilor acordate prin decizii, ca inadmisibilă
- respingerea cererii referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, după analiza excepţiilor invocate referitoare la competenţa instanţei, calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, a inadmisibilităţii capătului de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren în litigiu, şi după ce a definit inadmisibilitatea ca sancţiune procesuală în raport cu acţiunea în constatare, ajunge la concluzia că obiectul litigiului este o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, după care analizează conţinutul unor texte din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta F.M.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că prin excepţiile invocate, instanţa de fond a lăsat nesoluţionată contestaţia formulată, întreaga motivare fiind confuză, plină de contradicţii şi de inexactităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 369 din 24 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamanta F.M.D., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că instanţa fondului nu s-a pronunţat asupra valabilităţii sau nevalabilităţii deciziei emisă de pârâta SC R. SA şi pentru stabilirea drepturilor reclamantei rezultate din situaţia de fapt.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA Bucureşti, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele :
-drepturile reclamantei rezultate din situaţia de fapt, sunt cât se poate de clare, acestea rezultând din înscrisurile aflate la dosar (notificarea, extrasele de carte funciară, etc).
Dezvoltând această critică, recurenta a arătat că din conţinutul acţiunii de fond coroborată cu menţiunile extraselor C.F., rezultă cu certitudine că imobilele teren de 86 mp şi construcţia demolată se află înscrise la poziţia A+4 în C.F. 1202 Dej, nr. top 931/3/1 astfel: casă cu 6 camere, 2 bucătării şi teren în suprafaţă de 86 stânjeni pătraţi, aproximativ 310 mp.
In continuare, recurenta analizează poziţiile B+16 din C.F. 1202 Dej, B+1 din C.F. 563 Dej, şi conchide că suprafaţa de teren aferentă pentru care reclamanta este îndreptăţită la restituire, este de 310 mp, adică 86 stânjeni pătraţi, pentru care a emis Decizia nr. 26 din 30 septembrie 2005.
Faţă de cele expuse, recurenta consideră că instanţa de apel, ar fi trebuit să ajungă la concluzia inadmisibilităţii capetelor de cerere care privesc restituirea prin echivalent a oricăror altor imobile care exced construcţiei demolate şi terenului de 86 mp şi a lipsei calităţii procesuale pasive a R. SA, cu privire la petitul ce vizează restituirea prin echivalent a construcţiei demolate competenţa soluţionării notificării revenind Primăriei Dej.
Referitor la cel de al doilea motiv, vizând faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra valabilităţii sau nevalabilităţii deciziei emisă de R. SA, recurenta a arătat că este lipsit de temei legal, întrucât prima instanţă s-a pronunţat asupra fondului cauzei respingând toate capetele de cerere menţionate de intimată-reclamantă, astfel încât în virtutea caracterului devolutiv al apelului ar fi trebuit să reţină cauza spre judecare.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, reclamanta a învestit prima instanţă cu o contestaţie împotriva deciziei nr. 26 din 30 septembrie 205 emisă de pârâta SC R. SA formulând mai multe capete de cerere.
Sesizată fiind cu o astfel de contestaţie, având mai multe capete, instanţa de fond a admis o parte din excepţiile invocate, excepţii ce vizau lipsa calităţii procesuale pasive în raport de pârâta SC R. SA Bucureşti, inadmisibilitatea altor capete de cerere, lăsând practic nesoluţionată cauza ce i-a fost dedusă judecăţii.
In raport de această situaţie, este legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel, prin care s-a trimis cauza spre judecare.
Faţă de cele expuse, criticile recurentei sunt nefondate, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC R. SA împotriva deciziei nr. 361 din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8456/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2560/2007. Civil → |
|---|
