ICCJ. Decizia nr. 840/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.840/200.
Dosar nr. 5807/1/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 280 din 13 aprilie 2005, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis în parte acţiunea civilă introdusă de reclamanta R.M., decedată, continuată de moştenitoarea sa, B.M.G. împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Hunedoara, Primarul municipiului Hunedoara şi Consiliul local al municipiului Hunedoara şi, în consecinţă:
A anulat dispoziţia nr. 98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara.
A dispus restituirea în natură a imobilului situat în Hunedoara, înscris în C.F. nr. 297 Zlaşti, nr. top 6/1,4,5.
A dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea de circulaţie stabilită la data efectivă a plăţii pentru construcţiile demolate, respectiv grajd şi şură.
A disjuns judecarea cauzei cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20 iulie 1996 între Consiliul local Hunedoara şi pârâta SC P. SRL Hunedoara precum şi a actelor de înstrăinare ulterioare, încheiate cu pârâţii SC R.C. SRL Hunedoara, SC C.P. SRL Hunedoara, SC E.A. SRL Hunedoara, SC R.F. SRL Hunedoara, cu privire la construcţii anexe şi teren înscris în C.F. 1200/1 Zlaşti, top 4/10, 5/1, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
A respins acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâţilor Guvernul României, Ministerul Justiţiei şi Prefectura judeţului Hunedoara.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că dispoziţia nr. 98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara - prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind imobilul în litigiu pe motiv că nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a proprietarilor tabulari - este nelegală şi netemeinică deoarece, prin sentinţa civilă nr. 778/1992, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Hunedoara, s-a constatat că R.M. este moştenitoare, în calitate de fiică, a proprietarilor tabulari P.V. şi P.I., de la care imobilul a fost preluat abuziv, fiind pe deplin dovedit că este persoană îndreptăţită la restituire conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Reclamanta R.M. a decedat în faza procesuală a fondului iar litigiul a fost continuat de moştenitoarea acesteia, B.M.G., conform certificatului de moştenitor nr. 21/2004.
Instanţa de fond a mai reţinut că pe terenul situat în Hunedoara, au fost edificate mai multe construcţii, că în casa propriu zisă funcţionează Căminul Cultural, că grajdul şi şura au fost demolate în anul 1996 , iar pe o parte din teren se găsesc alte anexe, ce au fost înstrăinate succesiv, mai multor societăţi comerciale şi, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001, a dispus în consecinţă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta - fără însă să-l motiveze - şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara.
Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1173 A din 11 octombrie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B.M.G. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara.
Referitor la apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara, instanţa de apel a reţinut că susţinerea referitoare la neindividualizarea despăgubirilor este nefondată în raport cu prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 şi că nu poate fi primită critica privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului raportat la conţinutul dispoziţiei speciale în materia retrocedării imobilelor, respectiv al prevederilor Legii nr. 10/2001 în ansamblul său.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamatei faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susţinut că instanţa de apel a constatat greşit, în raport cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză şi că greşit a interpretat dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 atunci când a statuat că nu era necesară individualizarea măsurilor reparatorii, deoarece instanţa de fond avea obligaţia ca, prin hotărârea pronunţată, să stabilească în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent. Recurentul-pârât a mai susţinut că reclamanta a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul demolat însă, la data promovării acţiunii, erau aplicabile dispoziţiile art. 38 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001, în prezent abrogate prin Legea nr. 247/2005, nefiind reglementată prin lege specială procedura de acordare a despăgubirilor băneşti.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 28 după a doua republicare a legii), în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti, termenul de 12 luni prevăzut la art. 21 alin. (1) (aşa cum a fost modificat) curgând, după caz, de la data intrării în vigoare a legii sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 25 alin. (3), alin. (4) prevăzând că în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege.
Atât în vechea redactare a legii cât şi potrivit textului în vigoare, calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanţelor Publice poate fi atrasă doar de situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul, astfel cum rezultă din actele cauzei, în speţă fiind cunoscuţi deţinătorii imobilului ce a constituit obiectul notificării.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice se impunea a fi admisă şi în raport cu împrejurarea că reclamanta a cerut, prin notificarea nr. 88/N/2001, acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti şi nu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare [caz în care trebuia citat în cauză, într-adevăr, Ministerul Finanţelor Publice conform prevederilor art. 31 alin. (4)din lege, în redactarea în vigoare la data introducerii acţiunii, în prezent abrogat]. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu s-a stabilit în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, se constată că în mod greşit instanţele de fond şi apel au stabilit că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii, motiv pentru care recursul va fi admis şi va fi casată în parte atât Decizia atacată cât şi sentinţa nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamantă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Faţă de temeiul de drept care a impus soluţia dată, examinarea celorlalte critici invocate de recurentul-pârât nu se mai impune.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimaţii Primăria municipiului Hunedoara, Primarul municipiului Hunedoara şi Consiliul local Hunedoara în recurs va fi respinsă întrucât art. 274 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere calitatea acestora de intimaţi-pârâţi pe care o au în această fază procesuală şi de soluţia pronunţată, prin care se constată lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Hunedoara în numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 1173 A din 11 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată, precum şi, în parte, şi sentinţa nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Respinge cererea formulată de intimaţii-pârâţi Primăria municipiului Hunedoara şi Primarul municipiului Hunedoara, de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată m şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2560/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8374/2007. Civil → |
|---|
