ICCJ. Decizia nr. 1067/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1774 din 6 decembrie 2002, Tribunalul București, secția IV-a civila, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sectorului 4 București, și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingându-se acțiunea reclamantei L.E., ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut ca Primăria sectorului 4 București, reprezintă o subdiviziune administrativ teritorială care nu poate avea în proprietate bunuri imobile, iar conform Legii nr. 69/1991,art. 121 și urm. din Legea nr. 215/2001,art. 4 și art. 79-81 din Legea nr. 91/1991, nu are calitate procesuală pasivă în cauză .
S-a mai reținut că acțiunea reclamantei este prescrisă în raport de dispozițiile art. 46 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 212 din 7 mai 2003 Curtea de Apel București, secția a IV-a civila, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, ci dispozițiile art. 46 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, în raport de care acțiunea reclamantei este prescrisă.
împotriva deciziei civile nr. 212 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta L.E., recurs ce a fost admis, prin decizia civila nr. 1658 din 15 februarie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și prin care s-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul București.
După casare cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 30284/3/2006, iar prin sentința civilă nr. 1364 bis din 10 noiembrie 2006, s-a admis acțiunea reclamantei L.E., continuată de moștenitorul acesteia M.D. împotriva pârâților Municipiul București prin Primarul General, Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice si Primăria sectorului 4 București, s-a constatat nulitatea donației încheiate ca urmare a acceptării ofertei făcuta de L.Ș. și L.A., pentru terenul în suprafața de 250 mp situat în str. D. nr. 128, acceptate prin decizia nr. 1579 din 9 decembrie 1974, de Consiliul Popular al Municipiului București, Comitetul Executiv și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintrării dreptului de proprietate în patrimoniul donatorilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că donația nu s-a realizat în forma autentică în condițiile art. 813 C. civ. și de asemenea, la încheierea donației nu a existat intenția de a gratifica (animus donandi) a donatorilor, ofertele de donație fiind realizate în scopul primirii unui alt spațiu de locuit.
împotriva sentinței mai sus menționată, au declarat recurs pârâții Primăria sectorului 4 București, Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primarul General, iar la termenul din 27 mai 2007, instanța a pus în discuția părților calificarea căilor de atac, calificându-le ca fiind apeluri.
Prin decizia civilă nr. 384 din 31 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primarul General; a admis apelul declarat de pârâta Primăria Sectorului 4 București, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Primăria Sectorului 4 București ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
- cu privire la apelul declarat de pârâta Primăria Sectorului 4 București, l-a găsit întemeiat față de împrejurarea că Primăria Sectorului 4 București, nu are calitate procesuală pasivă întrucât, pe de o parte, nu a participat la realizarea convenției de donație, iar, pe de altă parte, această unitate administrativ teritorială nu are nici în proprietate și nici în administrare terenul în litigiu;
De asemeni, conform art. 4,art. 6 și art. 12 din Legea nr. 213/1998, calitate procesuală pasivă are Municipiul București, această unitate administrativ teritorială putând sta în judecată ca titulară a dreptului de administrare, sau a dreptului de proprietate privată, în același timp fiind singura entitate ce poate dispune restituirea bunului, în baza unui proces-verbal de retrocedare.
- în ceea ce privește apelul formulat de Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, l-a constatat nefondat având în vedere următoarele :
a) Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauză în calitate de reprezentant al Statului, față de dispozițiile art. l din Decretul 478/1954 și art. 2 alin. (2) din același act normative, în raport cu care donațiile sunt făcute statului, fiind desemnate expres organele și instituțiile statului care pot primi, în numele statului, aceste donații.
Instanța de apel a concluzionat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ca reprezentant al statului.
Pe fondul cauzei curtea de apel a constatat că în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că, donația este lovită de nulitate, întrucât pe de o parte, nu îndeplinește condiția imperativă prevăzută de art. 813 C. civ. privind încheierea actului în formă autentică, iar pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 800 și art. 801 C. civ., neexistând intenția de a efectua o gratuitate (animus donandi), la acel moment actul fiind încheiat numai în scopul de a primi în schimb o locuința cu chirie, din fondul locativ de stat, astfel că apelurile declarate în cauză au fost respinse.
în contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte.
în mod greșit instanța de apel a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate de reprezentant al Statului Român, în speța dedusă judecății aflându-ne, în opinia recurentului, într-o situație de excepție în care interesele Statului Român nu sunt reprezentate în instanță de către Ministerul Finanțelor Publice ci de către unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia a intrat imobilul în cauză.
Se mai susține că instanța de apel nu a motivat soluția în ceea ce privește fondul cauzei, respectiv nu a argumentat de ce a apreciat că nu a existat intenția autorilor reclamantului de a gratifica și nici nu a reținut vreo probă în sensul celor arătate în hotărâre.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 478 din 22 noiembrie 1954 privitor la donațiile făcute Statului "donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute în prezentul decret".
Art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 478 din 22 noiembrie 1954 dispune că "donațiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituțiilor centrale care depind de consiliul de miniștrii al Republicii Populare Române, precum și unităților bugetare care fac parte din sistemul acestora se acceptă de către ministru sau conducătorul organului ori instituției centrale de stat".
Art. 2 alin. (2) din același act normativ prevede ca "donațiunile oferite Sfaturilor Populare se acceptă după caz de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române".
Or, din interpretarea textelor mai sus redate rezultă în mod evident că donațiile sunt făcute statului iar pe de altă parte, se înțelege că sunt desemnate expres organe și instituții care pot primi în numele statului aceste donații.
Pe cale de consecință susținerile recurentului sunt nefondate întrucât, deși Statul Român nu a participat direct la acceptarea ofertei de donație, are calitate de parte în contractul de donație.
într-o acțiune prin care se solicită constatarea nulității donației, în mod obligatoriu calitate procesuală pasivă o au părțile contractului, și cum efectele donațiunii s-au produs în patrimoniul Statului Român, acesta este în mod evident "parte" a convenției.
Incidente în cauză sunt și dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998, prin care se stabilește că statul este titularul dreptului de proprietate, fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice; art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, statul participa în proces, prin Ministerul Finanțelor Publice, numai afară de cazul în care legea stabilește anume alte organe în acest scop, precum și art. 35-36 din Legea nr. 18/1991,art. 123 din Legea nr. 215/2001 și art. 12 din Legea nr. 213/1998, care nu stabilesc expres alte entități sau organe, care să participe în proces, ca reprezentante ale statului.
Cu privire la motivul de recurs prin care se susține că instanța de apel nu a motivat hotărârea pronunțată, înalta Curte îl privește ca nefondat, față de împrejurarea că hotărârea atacată cuprinde toate motivele pe care se sprijină.
Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul a fost respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1075/2008. Civil → |
|---|
