ICCJ. Decizia nr. 111/2008. Civil
| Comentarii |
|
La 14 ianuarie 2005, reclamanta T.V. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 285 din 8 decembrie 2004 și obligarea părții adverse la acordarea despăgubirilor cuvenite pentru moara situată în com. Onișcani, jud. Bacău.
în motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:
- imobilul în discuție a aparținut defunctului J.G., tatăl său, de la care a fost preluat de Statul Român în anul 1960;
- ulterior, moara s-a aflat în administrarea SC I. SA Bacău și a fost vândută în anul 1992 unei persoane care a demontat-o;
- deși pentru terenul aferent a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, prin decizia contestată pârâta i-a respins notificarea pe considerentul că nu ar fi depus actele de proprietate a morii.
Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 282 din 4 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1570 din 23 noiembrie 2006, a admis contestația, a anulat decizia atacată și a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru moara situată în com. Onișcani (în prezent com. Filipești), jud. Bacău.
S-a reținut că:
- reclamanta a dovedit că moara solicitată, în prezent demolată, a aparținut defunctului său tată și a fost preluată abuziv de stat;
- în consecință, pârâta a respins greșit notificarea, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, republicate în temeiul Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 374 din 29 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că despăgubirile cuvenite reclamantei vor fi stabilite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea contestației.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:
- potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, competența soluționării notificărilor prin care se solicită măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate revine în exclusivitate primăriei locale;
- până la data emiterii deciziei contestate reclamanta nu a depus actele doveditoare a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat;
- nu are competența să acorde măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună acordarea unor asemenea măsuri.
Prima critică a fost formulată pentru prima oară în recurs și, ca atare, nu poate fi analizată, recurenta încălcând regula omisso medio.
Cea de-a doua critică este nefondată deoarece reclamanta a prezentat pârâtei un act emis de Arhivele Statului ce atestă că în perioada 1958-1962, autorul acesteia figura ca proprietar al morii revendicate.
Ultima critică este însă fondată deoarece, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea măsuri entității prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin decizie/dispoziție motivată.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs a fost admis, în sensul modificării ultimei hotărâri, admiterii apelului, schimbării sentinței și obligării pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate cu propuneri de despăgubiri pentru moara revendicată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1075/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1079/2008. Civil → |
|---|
