ICCJ. Decizia nr. 1112/2008. Civil
Comentarii |
|
Constată că prin sentința civilă nr. 663 din 22 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1137/C/2006 al Tribunalului Neamț a fost admisă contestația formulată de contestatorul U.C. și anulată decizia nr. 102 din 7 februarie 2006 emisă de intimata SC S.M. SA Roman.
în consecință, s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului în funcția deținută anterior încetării contractului de muncă și a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite, din luna august 2005, până la integrarea efectiv în funcție.
Recursul promovat de intimata SC S.M. SA Roman împotriva sentinței civile nr. 663/2006, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1371 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău.
împotriva acestei decizii recurenta intimată SC S.M. SA a formulat contestație în anulare invocând omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs, de modificare a soluției fondului, în temeiul art. 318 teza II C. proc. civ.
în cadrul contestației în anulare, la data de 25 aprilie 2007, societatea a formulat cerere de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 663/2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, ce face obiectul dosarului nr. 6/28/2007 la Biroul executorului judecătoresc M.
în motivarea cererii s-a arătat că reclamantul contestator a început executarea silită pe bunurile societății, care, însă, trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar datorită managementului defectuos al contestatorului, situație ce o prejudiciază în raport cu terții contractanți.
S-a invocat că, dat fiind specificul societății, respectiv producerea și comercializarea materialului săditor și a semințelor, executarea silită pornită prin blocarea conturilor și asupra unor imobile, face imposibilă desfășurarea normală a acestor activități.
Prin încheierea pronunțată la 2 mai 2007 în dosarul nr. 214/32/2007, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis cererea de suspendare formulată, dispunând suspendarea executării sentinței civile nr. 663 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț și menținută prin decizia civilă nr. 1373 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, până la soluționarea contestației în anulare.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că temeiul juridic al cererii de suspendare este reprezentat de dispozițiile art. 319 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (3) și (4), fiind vorba de solicitarea unei măsuri cu caracter provizoriu, până la soluționarea contestației în anulare.
Ca atare, au fost găsite nefondate excepțiile puterii de lucru judecat și litispendenței invocate de intimat în apărare, cu referire la o altă cerere de suspendare a executării formulată într-un alt dosar și la faptul că o astfel de cerere a mai fost înregistrată în alte trei cauze.
Pe fondul solicitării, s-a constatat caracterul întemeiat al cererii de suspendare, față de dispozițiile art. 3191C. proc. civ. și față de apărările contestatoarei, ce vizează activitatea specifică sezonului, împrejurare față de care blocarea conturilor sau executarea imobiliară i-ar crea prejudicii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimatul U.C., care a invocat dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. și a susținut următoarele aspecte de nelegalitate :
- Termenul de judecată (din 2 mai 2007) pentru soluționarea cererii de suspendare a fost stabilit cu citarea părților, deși acestea aveau termen în cunoștință pentru data de 16 mai 2007.
Citarea intimatului s-a făcut în data de 27 aprilie 2007, cu nerespectarea termenului procedural de 5 zile (de altfel, în perioada scursă de la comunicarea citației până la termenul de judecată au fost zile nelucrătoare).
Această situație a pus partea în imposibilitate de a se prezenta în instanță și de a-și formula apărările, refuzându-se primirea întâmpinării la dosar (cu a cărei comunicare fusese împuternicită soția intimatului).
- Dovada plății cauțiunii de către contestatoare nu a fost făcută în fața instanței de judecată, cum greșit se reține în considerentele încheierii, ci prin depunerea acesteia la grefa instanței.
Deși a fost invocată excepția neplății cauțiunii, aceasta nu a fost analizată de către instanță, fiind ignorată în totalitate de către aceasta.
- în același sens, s-a susținut că instanța nu a examinat cererea de amânare pentru motive medicale formulată de intimat, aceasta fiind respinsă fără niciun fel de motivare.
Astfel, la un interval de o săptămână, același complet de judecată, care apreciase justificată cererea de amânare pe considerente medicale, a găsit aceeași cerere, pe aceleași motive, neîntemeiată și a respins-o.
- Cererea de suspendare a executării a fost găsită admisibilă, cu referire la dispozițiile art. 319 C. proc. civ., coroborate cu art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., deși societatea contestatoare nu a furnizat probe din care să rezulte că executarea silită asupra imobilului în cauză (reprezentând una din construcțiile administrative ale societății și nu de producție) ar fi un abuz, care prin judecata contestației în anulare s-ar îndrepta.
Astfel, în mod greșit instanța a considerat ca nelegale hotărârile care constituie titluri executorii, precum și cererile recurentului, de recuperare a drepturilor salariale restante.
- în mod neprocedural s-a permis modificarea temeiului juridic al cererii contestatorului, întrucât abia în cuvântul pe fond, apărătorul acesteia a precizat că se solicită "suspendarea executării până la soluționarea contestației în anulare și nu a contestației la executare".
- Soluția instanței este nelegală, deoarece formele de executare silită pe bunurile societății, nu sunt "fără nicio justificare", câtă vreme au fost respectate dispozițiile sentinței care reprezintă titlu executoriu.
Intimata SC S.M. SA a depus întâmpinare prin care s-a opus admiterii recursului, arătând că soluția instanței este corectă și că atitudinea procesuală a recurentului, prin cereri de amânare repetate formulate, este una de tergiversare a soluționării cauzei.
Recurentul a formulat cerere de suspendare a judecății în condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1179/103/2006 al Curții de Apel Bacău, având ca obiect procedura de insolvență a societății intimate.
Pronunțându-se cu prioritate asupra acestui incident procedural, înalta Curte constată ca nefiind întrunite cerințele textului procedural, față de obiectul recursului reprezentat de încheierea de suspendare a executării silite (suspendarea judecății recursului având drept consecință transformarea măsurii provizorii, legate de momentul soluționării contestației în anulare, într-o măsură ce ar subzista fără termen, condiționată de soluționarea unui alt proces).
Cu privire la criticile formulate pe calea recursului se constată caracterul nefondat al acestora, față de următoarele considerente :
- Stabilirea unui termen de judecată (la 2 mai 2007), diferit de cel fixat pentru soluționarea contestației în anulare (16 mai 2007), s-a datorat formulării în cadrul aceluiași dosar, a unei cereri incidentale, vizând suspendarea executării silite, care trebuia rezolvată cu prioritate și impunea acordarea unui termen mai scurt (față de cel ce viza fondul pricinii).
Contrar susținerii recurentului, procedura de citare pentru termenul stabilit în vederea soluționării cererii de suspendare, a fost legal îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 89 alin. (1) C. proc. civ., "citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. în pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței".
Cum cererea privitoare la suspendarea executării avea caracter urgent, rezultă că termenul de înmânare a citației putea fi mai scurt de 5 zile (în speță, scurtarea acestuia, conform aprecierii instanței, fiind la 4 zile).
împrejurarea că înăuntrul termenului au fost cuprinse mai multe zile nelucrătoare nu este de natură să afecteze durata acestuia, decât în sensul prelungirii termenului până la sfârșitul primei zile de lucru următoare [conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.].
în consecință, judecata cererii de suspendare s-a realizat cu procedura legal îndeplinită, nefiind afectat dreptul de apărare al intimatului, încunoștințat asupra obiectului dezbaterii la termenul din 2 mai 2007.
De altfel, acesta și-a exercitat în mod efectiv dreptul de apărare, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Contrar susținerii recurentului, potrivit căreia întâmpinarea nu i-ar fi fost primită, aceasta este înregistrată în dosar, a fost comunicată părții adverse, apărările formulate fiind supuse dezbaterii și examinate de către instanță.
- în ce privește plata cauțiunii (ce a făcut obiectul unei apărări în cadrul întâmpinării, intitulată "excepția neplății cauțiunii"), instanța a constatat, conform considerentelor încheierii, că a fost îndeplinită această cerință, în condițiile prevăzute de art. 3191C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.
Faptul că recipisa de consemnare a cauțiunii nu se află depusă în dosar, nu înseamnă că nu s-a făcut dovada plății acesteia.
Potrivit art. 7231alin. (1) C. proc. civ., suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni sau la orice altă instituție bancară, pe numele părții respective, la dispoziția instanței.
Conform procesului-verbal întocmit la 2 mai 2007 ( fila 58, fond), chitanța de plată a cauțiunii a fost predată grefierului-șef al secției civile, cauțiunea aflându-se la dispoziția instanței.
- Referitor la cererea de amânare pentru motive medicale formulată de către intimat, cenzurarea și respingerea acesteia s-au făcut în mod corect, raportat la dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. (potrivit cărora "instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată".)
Cum în speță, partea mai beneficiase de un asemenea termen (la 25 aprilie 2007), aceasta nu mai putea obține o amânare pe același motiv, astfel încât nu poate fi acuzată de inconsecvență instanța care "o dată a primit cererea de amânare pe motive medicale, iar a doua oară a respins-o deși erau invocate aceleași motive".
- Pretinsa modificare neprocedurală a temeiului juridic al cererii de suspendare a executării constituie obiectul unei critici care de asemenea, nu poate fi primită.
în realitate, indicând ca temei al cererii dispozițiile art. 3191C. proc. civ. și fiind vorba de o suspendare a executării solicitată, incidental, în cadrul contestației în anulare, este evident că aceasta nu putea fi cerută decât până la soluționarea cererii principale.
De aceea, mențiunea din cerere în sensul de a se dispune suspendarea executării "până la soluționarea contestației la executare", nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale, precizată ca atare de parte cu ocazia dezbaterilor.
Nu poate fi vorba așadar, de o modificare a temeiului juridic, rezultat din textul de lege indicat de contestatoare, coroborat cu motivele de fapt ale cererii formulate.
- Referitor la modalitatea de soluționare a fondului cererii de suspendare, aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 3191C. proc. civ., care dau posibilitatea instanței să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se solicită, sub condiția depunerii unei cauțiuni.
în aprecierea, lăsată de legiuitor la dispoziția instanței, fără instituirea unor criterii de legalitate, au fost avute în vedere aspecte legate de specificul activității societății (acela de producere și comercializare a materialului săditor și a semințelor), determinant în adoptarea măsurii (provizorii) față de data la care aceasta a fost luată (luna mai).
Criticile recurentului asupra nelegalității soluției vizează aspecte străine de cele avute în vedere de instanță.
Dispunând această măsură provizorie, până la judecata contestației în anulare, instanța nu a apreciat, cum greșit se susține, asupra caracterului abuziv al executării în privința bunurilor imobile ale societății și nici asupra nelegalității titlului executoriu în baza căruia s-au întocmit formele executării silite.
Asemenea aspecte, ce țin de fondul raporturilor juridice vizând executarea, nu pot fi valorificate în cadrul unei cereri referitoare la suspendarea executării prin intermediul căreia se solicită dispunerea unei măsuri provizorii (cu efect temporar, fără să tranșeze chestiuni de fond ale executării silite).
Pentru considerentele arătate anterior, toate criticile de nelegalitate formulate au fost găsite neîntemeiate, recursul a fost respins în consecință.
← ICCJ. Decizia nr. 1079/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1109/2008. Civil → |
---|