ICCJ. Decizia nr. 1114/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1114
Dosar nr.1423/108/200.
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 1163 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. şi a modificat dispoziţia nr. 122 din 1 februarie 2005 emisă de Primăria Arad în sensul că a obligat pârâta „la 546.209,96 lei RON, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 34.559 Arad, în baza Legii nr. 10/2001" şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Arad faţă de care a respins acţiunea.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că se impune majorarea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de măsuri reparatorii reclamantei pentru imobilul înscris în C.F. 246 nr.top. 305, preluat de stat prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950, de la suma de 1.581.172 lei, astfel cum s-a stabilit prin dispoziţia nr. 122/2005, la suma de 546.209,96 lei RON, conform concluziilor expertizei efectuată în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primarul Municipiului Arad susţinând, printre altele, că tribunalul „nu putea obliga unitatea deţinătoare la plata despăgubirilor, ci putea cel mult să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor, în raport cu noile dispoziţii ale Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005".
Prin Decizia civilă nr. 22 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul menţionat.
Referitor la criticile formulate de pârât, curtea a constatat că „apelul pârâtului are mai degrabă caracterul unei contestări cu privire la modalitatea de executare a hotărârii instanţei, însă această problemă de executare revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea şi Plata Despăgubirilor, aceste dispoziţii intrând însă în vigoare ulterior pronunţării sentinţei".
Totodată, curtea a constatat că suma datorată reclamantei cu titlu de despăgubiri a fost stabilită corect la 546.208,96 RON, „urmând ca această sentinţă să fie pusă în executare potrivit metodologiei prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată în 2005 şi modificată prin OUG nr. 209/2005".
La cererea reclamantei-creditoare, executorul judecătoresc P.V. a început executarea silită, sens în care a emis, în dosarul execuţional nr. 23/2007, somaţia din 9 martie 2007 prin care a solicitat debitoarei Primăria Municipiului Arad să achite suma de 559.026,24 lei (546.208,96 lei, despăgubiri, 10,5 lei, taxă judiciară şi 12.806,78 lei, onorariu expert), în termen de o zi de la data primirii somaţiei.
Prin contestaţia înregistrată la 23 martie 2007, Primarul şi Primăria Municipiului Arad au contestat executarea silită a sumei de 559.026,24 RON, solicitând instanţei să dispună „încetarea executării şi lămurirea titlului executoriu în sensul celor dispuse prin Decizia civilă nr. 22 din 25 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 63/C/2006".
În drept, debitorii şi-au întemeiat contestaţia pe art. 399-404 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, referitor la dispozitivul sentinţei invocată drept titlu executoriu, s-a susţinut că întrucât acesta nu era redactat în termeni clari cât priveşte modalitatea de plată a despăgubirilor, a fost apelat, iar prin Decizia civilă nr. 22/2006 Curtea de Apel Timişoara l-a explicitat în sensul că despăgubirea acordată creditoarei urmează să fie pusă în executare potrivit metodologiei prevăzută de Legea nr. 10/2001, competenţa în acest sens revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea şi Plata Despăgubirilor şi nu Primăriei Municipiului Arad.
Prin întâmpinare, intimata creditoare M.M. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Arad justificat de faptul că nu a fost parte în litigiul finalizat prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti care constituie titlu executoriu.
Totodată, intimata a susţinut că pe calea contestaţiei la executare nu se pot discuta probleme de fond ale pricinii, cum este cea invocată de reclamanţii-debitori şi că este îndreptăţită să ceară plata sumei de 546.208,96 lei de la Primăria Municipiului Arad, obiectul controlului judiciar exercitat asupra sentinţei invocată drept titlu executoriu reprezentându-l „modul de stabilire şi cuantumul despăgubirilor" care i-au fost acordate.
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 17 aprilie 2007, Tribunalul Arad a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii Primarul şi Primăria Municipiului Arad.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că „modalitatea concretă de executare a obligaţiei de despăgubiri" stabilită în sarcina Primăriei Municipiului Arad a făcut obiect al controlului judiciar iar instanţa de apel s-a pronunţat „în mod ritos asupra acestei chestiuni, astfel că orice lămurire suplimentară devine inutilă".
Tribunalul a reţinut şi că pe calea contestaţiei la executare nu se pot aduce lămuriri suplimentare „asupra unei probleme juridice deja tranşate în termeni inechivoci", întrucât s-ar încălca puterea lucrului judecat, prevăzută de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., autoritate care derivă din dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, astfel cum a fost lămurit prin considerente.
Totodată, tribunalul a reţinut că este dată lipsa calităţii procesuale active a Primarului Municipiului Arad, întrucât titlul executoriu nu-i poate fi opus, iar referitor la împrejurarea că Primăria Municipiului Arad nu are personalitate juridică şi buget propriu, a apreciat că aceasta constituie o apărare de fond împotriva titlului executoriu, inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare.
Prin Decizia civilă nr. 363 A din 20 august 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de debitorii Primarul şi Primăria Municipiului Arad.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut, pe de o parte, că legalitatea unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, nu poate fi pusă în discuţie pe calea contestaţiei la executare iar, pe de altă parte, că dispozitivul titlului executoriu „este precis determinat", „ acesta constând în obligarea Primăriei Arad la plata sumei de 546.208,96 lei RON".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul Primarul Municipiului Arad, invocând nelegalitatea hotărârii recurate.
În motivarea recursului, contestatorul reiterează considerentele pentru care dispoziţia pe care a emis-o în favoarea intimatei în procedura Legii nr. 10/2001, anume dispoziţia nr. 122 din 1 februarie 2005 a Primarului Municipiului Arad, astfel cum a fost modificată prin sentinţa judecătorească invocată de intimată a fi titlu executoriu, nu poate fi pusă în executare silită împotriva sa, pe calea dreptului comun.
Recurentul susţine, în esenţă, că fiind vorba de o dispoziţie şi, respectiv, de o hotărâre judecătorească date în procedura Legii nr. 10/2001, lege specială şi derogatorie de la dreptul comun, măsurile reparatorii pot fi acordate intimatei creditoare doar de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D) Bucureşti, competentă să emită să emită în favoarea acesteia titlul de despăgubiri care poate fi pus în executare silită, aspect lămurit şi prin considerentele deciziei civile nr. 22/2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Recurentul învederează şi faptul că prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu se instituie în sarcina unităţilor deţinătoare ale imobilelor care cad în sfera sa de aplicare, categorie în care se încadrează, obligaţia de a plăti sume de bani persoanelor îndreptăţite, învederează faptul că dosarul cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri intimatei a fost deja înaintat C.C.S.D Bucureşti, obligaţie care îi revenea, şi reiterează apărarea în sensul că, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăriile nu au personalitate juridică şi buget propriu, acestea fiind simple structuri funcţionale care nu pot fi executate silit.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Potrivit art. 400 C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare iar, potrivit alin. (2), contestaţia se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută când este necesară lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executării.
În speţă, prin contestaţia formulată la data de 23 martie 2007, Primarul şi Primăria Municipiului Arad au contestat somaţia emisă de executorul judecătoresc împotriva Primăriei Municipiului Arad şi prin care aceasta era somată să se plătească intimatei suma de 559.026,24 RON, contestatorii solicitând admiterea contestaţiei şi, în principal, „încetarea executării silite", motivat de faptul că nu îi incumbă a asemenea obligaţie de plată.
O asemenea contestaţie, care vizează legalitatea actelor de executare, categorie din care face parte somaţia, este o contestaţie la executarea propriu-zisă şi nu o contestaţie la titlu, cum greşit au calificat-o instanţele de fond.
În justificarea caracterului neexecutoriu al hotărârii judecătoreşti invocată de creditoare pe cale dreptului comun, contestatorii au invocat, într-o manieră confuză, şi împrejurarea că dispozitivul acesteia (anume, al sentinţei civile nr. 1132/2005 a Tribunalului Arad) a fost lămurit sub aspectul modalităţii de executare prin considerentele deciziei nr. 22/2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Or, acest aspect constituia o apărare şi nu era de natură să schimbe caracterul contestaţiei dedusă judecăţii, anume să justifice calificarea acestea ca fiind o contestaţie prin care se cere lămurirea titlului, atâta timp cât contestatorii solicitau anularea somaţiei şi încetarea executării silite pornită împotriva patrimoniului Municipiului Timişoara, aspect în raport de care justificau un interes imediat şi actual.
De altminteri, împrejurarea că dispozitivul sentinţei pusă în executare a fost deja lămurit de instanţa de apel, situaţie în care nu mai poate fi lămurit şi pe calea contestaţiei la executare, a fost şi argumentul reţinut de prima instanţă în justificarea soluţiei pronunţată, fără însă ca solicitarea contestatorilor îndreptată împotriva somaţiei comunicată de executorul judecătoresc să primească vreo rezolvare, astfel cum se solicita, în mod expres, prin contestaţia dedusă judecăţii.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul şi, constatând că a fost dedusă judecăţii o contestaţie la executarea propriu-zisă şi nu la titlu, urmează a casa hotărârile date de instanţele de fond.
Cum, contestaţia îndreptată împotriva actelor de executare este dată, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în competenţa instanţei de executare, care, în cauza dedusă judecăţii, este Judecătoria Arad, dosarul urmează a fi trimis spre competentă soluţionare acestei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a reţinut şi că în speţă nu este dat un caz de recurs declarat omisso medio de către Primarul Municipiului Arad, justificat de împrejurarea că apelul a fost declarat de Primăria Municipiului Arad.
Referitor la acest aspect, este de observat că primarii nu stau în justiţie în nume propriu ci, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, ei acţionează în reprezentarea persoanelor juridice de drept public care, conform art.20 din lege, sunt: comunele, oraşele, municipiile.
Totodată, este de menţionat că termenul de „primărie" desemnează în accepţiunea legii arătate doar structura funcţională în care îşi desfăşoară activitatea primarul, vice-primarul, secretarul unităţii administrative şi aparatul de specialitate (art. 77 din Legea nr. 215/2001).
Acest termen, de primărie, este însă folosit, în accepţiunea comună, pentru a desemna însăşi persoana juridică condusă de primar, şi cu această accepţiune este folosit şi de legiuitor în reglementarea instituită prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 [de ex. art. 28 alin. (2) „în termen de 30 de zile primăria notificată este obligată..."],
Ca atare, recurentul Primarul Municipiul Timişoara acţionează în justiţie în numele persoanei juridice de drept public, care, în accepţiunea legii administraţiei locale este Municipiul Timişoara sau, în accepţiunea comună ori a altor acte normative este Primăria Municipiul Timişoara.
De asemenea, Înalta Curte nu a primit nici solicitarea intimatei de a se consta că recursul a rămas fără obiect, dat fiind că, pe de o parte, obiectul recursului îl constituie hotărârea dată de instanţa de apel şi nu plata unui debit iar, pe de altă parte, chestiunea referitoare la plata debitului pe calea executării silite, urmează a face obiectul controlului instanţei de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 363/A din 20 august 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 502 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Arad şi trimite cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, la Judecătoria Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1565/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1052/2008. Civil → |
|---|
