ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1385
Dosar nr. 252/43/200.
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2005 la Tribunalul Harghita, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 137 din 3 mai 2005, emisă de acesta prin care i s-a respins cererea pentru restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 4561 Lăzarea, nr.top. 1144. În subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este unicul moştenitor legal al fostului proprietar V.F., de la care imobilul revendicat a fost preluat de stat în mod abuziv şi fără titlu valabil, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1618 din 18 mai 2006 Tribunalul Harghita a respins cererea reclamantului ca nefondată şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Z.L., B.G.B. şi L.A.M., motivat de faptul că, prin dispoziţia nr. 138/2006 emisă de Primarul comunei Lăzarea, acestora li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în calitate de succesori ai foştilor proprietari tabulari, dispoziţie care nu a fost contestată în justiţie, având astfel autoritate de lucru judecat.
În ceea ce priveşte situaţia reclamantului, s-a reţinut că acesta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu şi nici calitatea de succesor după antecesorul său, V.F.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii sale în sensul restituirii în natură a cotei ideale de 1/24 din imobil, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât a dovedit că antecesorul său a fost proprietar tabular asupra cotei menţionate din imobil.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 205/A din 30 noiembrie 2006, a admis apel reclamantului V.I. şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis cererea şi a stabilit că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F. 4561 Lăzarea nr.top. 1144, 1145/1.
Prin aceeaşi hotărâre s-au respins cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Z.L., B.G.B. şi L.A.M. şi au fost obligaţi, Primăria Lăzarea, judeţul Harghita şi intervenienţii în solidar la 1140 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că, raportat la data înregistrării notificării reclamantului şi emiterii dispoziţiei nr. 137 din 3 mai 2005 de către Primarul comunei Lăzarea, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în forma sa iniţială, deci anterior modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 247/2005.
S-a avut în vedere că, prin actele doveditoare depuse în apel (filele 7, 16şi 18) reclamantul a dovedit că autorul său a avut o cotă ideală de 2/24 din imobil şi că este unicul moştenitor legal al acestuia. Astfel, din extrasele C.F. 4561 Lăzarea, nr.top 1144 şi 1145/1 şi extrasul din procesul verbal de dezbatere a succesiunii nr. 126/1926, rezultă că averea contelui L.T., decedat la 3 iunie 1926, a fost moştenită de fraţii acestuia, L.D. şi L.M., cota parte de 2/24 fiind dobândită de autorul reclamantului prin contractul de vânzare autentic din 15 iunie 1926.
Ca atare, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele înscrise în art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi, deşi prin dispoziţia nr. 138/2006, emisă de Primarul comunei Lăzarea s-au acordat măsuri reparatorii în favoarea intervenienţilor pentru restul cotei din imobil, aceste măsuri nu constau însă în restituirea în natură, ci prin echivalent, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal reclamantul V.I., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, reclamantul a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură, respectiv înscrierii în C.F. a dreptului său de proprietate asupra cotei de 2/24 din imobil construcţie, C.F. 4561 Lăzarea.
Recurentul a susţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, în vigoare la data înregistrării notificării sale şi a emiterii dispoziţiei nr. 137 din 3 mai 2005, astfel că imobilul, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură.
Recurentul a învederat că nu contestă că imobilul în litigiu, respectiv Castelul Lazăr este trecut în domeniul public al comunei Lăzarea şi este administrat de Centrul de creaţie Lăzarea, instituţie înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr. 42/1996, însă prin cererea sa nu va influenţa activitatea taberelor de creaţie organizate de centru, intenţia sa fiind doar aceea de a păstra amintirea părinţilor săi, care au locuit şi administrat castelul în perioada 1911-1952.
Intimatul intervenient L.A.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât recurentul nu a făcut dovada calităţii de proprietar a ascendenţilor săi, deoarece imobilul identificat în C.F. nr. 4561 nr.top. 1144 nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare- cumpărare încheiat între L.B.N., L.B.M., L.T. şi L.M., în calitate de vânzător şi V.F. şi soţia P.V.E., în calitate de cumpărători. S-a arătat totodată că dreptul de proprietate asupra imobilelor de la poziţiile B 37 şi B 38 ale C.F. 4561 a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea recurentului, astfel că nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001.
Intimatul intervenient a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., pronunţându-se plus petita, în sensul că a stabilit măsuri reparatorii pentru imobilul aferent nr. top. 1144 cât şi pentru imobilul aferent nr. top. 1145/1 din C.F. 4561 Lăzarea, deşi prin dispoziţia nr. 137/2005, emitentul s-a pronunţat numai cu privire la cel de-al doilea număr topografic. Totodată, s-a invocat excepţia conexităţii cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 1627/2005, în care s-a solicitat de intimat restituirea în natură.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul reclamantului este fondat având în vedere următoarele considerente:
Cu înscrisurile depuse la prima instanţă şi în faza apelului, reclamantul recurent a dovedit că autorul său, V.F. a fost proprietarul unei cote de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, cu nr. top. 1144. Totodată, a dovedit cu actele de stare civilă depuse la dosar că este unicul succesor al tatălui său, motiv pentru care se va constata că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (4) coroborate cu art. 296 C. proc. civ., Curtea va reţine că recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, motiv pentru care se vor înlătura susţinerile formulate prin întâmpinare de intimatul intervenient L.A.M., cu privire la nedovedirea calităţii de proprietar a autorului său asupra imobilului.
De asemenea se va aprecia că nu se impune conexarea prezentei cauze cu dosarul nr. 1627/2005 al Tribunalului Harghita, având un obiect diferit, respectiv contestaţia împotriva dispoziţiilor nr. 138 şi 139/2005 emise de Primarul comunei Lăzarea şi alte părţi, motiv pentru care se va aprecia că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 164 C. proc. civ.
Curtea va constata că, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în forma sa iniţială, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, raportat la data înregistrării notificării reclamantului şi a emiterii dispoziţiei contestate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1, art. 7 şi art. 9 din actul normativ menţionat, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Curtea va reţine că, deşi imobilul în litigiu, din care reclamantul deţine o cotă ideală de 2/24 este sediul Centrului de Creaţie Lăzarea, instituţie publică de cultură înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr. 42/1996, nu este exceptat de la restituirea în natură întrucât entitatea notificată nu a făcut dovada, conform regulii generale cuprinse în art. 1169 Cod civil, cu privire la existenţa unei hotărâri de guvern care să prevadă neretrocedarea în natură în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de aceste considerente, Curtea găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul reclamantului conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va modifica în parte Decizia atacată în sensul că va obliga pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1.
Se vor înlătura din Decizia recurată dispoziţiile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota parte din imobil sus menţionată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 205/A pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, la 30 noiembrie 2006.
Modifică, în parte, Decizia în sensul că:
Obligă pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1.
Înlătură dispoziţiile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota parte din imobil susmenţionată.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Obligă pe intimatul pârât la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul V.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1277/2008. Civil → |
|---|
