ICCJ. Decizia nr. 1354/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1354
Dosar nr. 22426/1/200.
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş la 8 aprilie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că, în calitate de succesoare legală a defuncţilor J.M. şi M.J. (născută Z.), îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru restituirea în natură, parţial, a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. 2579 sub A + 7 top 11876, casă şi curte cu suprafaţa aferentă de 1250 mp, trecut în proprietatea statului (B – 9), apoi dezlipit din acest C.F. şi transmis în C.F. colectivă 127522 şi, totodată, împărţit pe apartamente.
Reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului înscris în foaia individuală C.F. nr. 127523 şi anume: apartamentul nr. 2 de sub A + 3 top 11876/111 constând dintr-o cameră, bucătărie, cămară de alimente, o magazie în curte cu 4,18% părţi comune generale, 52/1250 mp teren în folosinţă, 19,98% p.c. ale corpului B, Spaţiul de alimentaţie publică – restaurant de sub B + 5, top 11876/V constând din: 4 săli de mese, sală de protocol, bar, hol intrare, grup sanitar, duş, opt magazii, bucătărie, două coridoare, spălătorie, două garderobe, cameră frig, birou, două grupuri sanitare, coborâre subsol, grădină de vară, terasă la parter şi subsol cu trei săli de mese, bar, două coridoare, teren în folosinţă şi 82,95% părţi comune ale corpului A. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a-i recunoaşte dreptul de proprietate asupra apartamentelor înscrise mai sus şi de a i le preda în posesie, urmând a se dispune şi întabularea în C.F. a dreptului său.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este moştenitoarea legală a foştilor proprietari tabulari, iar trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv şi, deşi a notificat pârâtul în acest sens, nu a primit nici un răspuns.
Acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) pct. b, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 7 alin. (1) şi art. 51 din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ. şi Decretul Lege nr. 115/1938 privind publicitatea imobiliară.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 13 mai 2002 Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, în condiţiile în care în speţă nu s-a emis încă decizie sau dispoziţie motivată, conform art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, acţiunea de faţă este prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B.M. a declarat apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 123/A din 17 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a dispus desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Timiş.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate întrucât cererea reclamantei este prematur introdusă în raport cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 1377/E din 4 aprilie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, s-a admis recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timişoara, s-a casat Decizia menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Instanţa de recurs a reţinut că, în cauză, Curtea de Apel Timişoara a încălcat prin hotărârea pronunţată, norma imperativă procesuală, reglementează de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, în ipoteza când apelul este întemeiat, se anulează hotărârea apelată şi se judecă procesul pronunţându-se o hotărâre definitivă.
Apelul declarat de reclamantă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 5289/c din 8 iulie 2003, iar prin motivele de apel s-a criticat reţinerea de către instanţa de fond că reclamanta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei M.J. de către soţul acesteia (unchiul reclamantei) în termenul de şase luni prevăzut de dispoziţiile art. 700 C. civ.
Reclamanta a susţinut că declaraţiile martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar dovedesc că defunctul, făcând acte de administrare a averii, a acceptat nu numai tacit dar şi expres succesiunea soţiei sale, manifestându-şi în mod neechivoc intenţia de a-i moşteni partea de proprietate.
S-a subliniat că defunctul a acceptat întreaga succesiune şi nu numai imobilele asupra cărora Statul Român şi-a înscris dreptul de proprietate în temeiul certificatului de vacanţă succesorală, emis asupra imobilelor înscrise în C.F. 7121 Timişoara.
Prin încheierea din 8 septembrie 2003 Curtea de Apel Timişoara a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamanta B.M., la cererea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că pe rolul instanţei este în curs de soluţionare acţiunea civilă prin care s-a contestat certificatul de vacanţă succesorală, ce face obiectul dosarului nr. 6607/C/2003 al Tribunalului Timiş.
La 26 ianuarie 2005, reclamanta B.M. prin mandatar cu procură specială, T.E., a solicitat repunerea pe rol a apelului, depunând un set de acte de stare civilă precum şi sentinţa civilă nr. 3086 din 2 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă şi irevocabilă conform deciziei civile nr. 1416/R din 19 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a respins cererea pentru anularea certificatului de vacanţă succesorală emis de notariatul de Stat al Regiunii Banat la data de 13 octombrie 1967, prin care s-a declarat vacantă succesiunea defunctei M.J., decedată la 27 august 1960 la Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 574 pronunţată la 10 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 483 din 13 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Timiş, apreciind că susţinerea reclamantei, în sensul că defunctul său unchi a acceptat în mod tacit succesiunea, fapt ce rezultă din conţinutul procurii de administrare din 1 noiembrie 1961, nu poate fi reţinută, şi cum reclamanta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii rămase de pe urma defunctei M.J. de către unchiul său, J.M., în termenul de 6 luni reglementat de art. 700 C. civ., acţiunea ce are ca obiect anularea certificatului de vacanţă succesorală este neîntemeiată.
S-a considerat că, respingându-se irevocabil cererea de anulare a certificatului de vacanţă succesorală emis în favoarea statului, reclamanta nu poate solicita, prin proba testimonială şi acte de stare civilă, dovedirea calităţii sale de succesoare legală a foştilor proprietari şi repunerea în termenul de acceptare a succesiunii acestora.
În consecinţă, Curtea a constatat că sentinţa apelată, prin care s-a respins cererea reclamantei de constatare a calităţii sale de moştenitoare legală a foştilor proprietari ai imobilului situat în Timişoara, a cărui restituire se solicită, este legală, însă pentru considerentele expuse şi nu pentru prematuritatea cererii.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal reclamanta B.M. criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare şi, în subsidiar, modificarea în tot în sensul admiterii acţiunii principale.
Prin motivele de recurs reclamanta a susţinut că beneficiază de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care toţi succesibilii au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii, termenul începând să curgă de la data de 14 februarie 2001. În consecinţă, reclamanta a susţinut că face dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat admisibilitatea acţiunii în revendicare pe calea dreptului comun ce rezultă din cuprinsul art. 47 alin. (2) raportat la art. 46 şi art. 48 din Legea nr. 10/2001 în contextul în care se susţine că instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere că nu s-a emis o dispoziţie cu caracter administrativ care să fi fost contestată.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea de la 6 octombrie 2006, la cererea reclamantei, Curtea a suspendat judecata recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 863/30/2006 al Trib Timiş, având ca obiect constatarea calităţii de moştenitoare a recurentei după defunctul J.M.
La data de 17 octombrie 2007, recurenta reclamantă a solicitat repunerea pe rol a recursului, arătând că, prin Decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a admis recursul său împotriva deciziei nr. 72 A din 6 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 4014 din 12 aprilie 2006 a Judecătoriei Timişoara.
S-a susţinut de către recurentă că prin aceste hotărâri se constată definitiv şi irevocabil calitatea sa de unică moştenitoare acceptantă după defunct, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti ataşate în copie la dosar.
Cererea de repunere pe rol a cauzei a fost admisă prin încheierea de la 23 noiembrie 2007.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a depus la dosar notificarea înregistrată sub nr. 681 din 9 noiembrie 2001 prin care recurenta B.M. a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. R. nr. 32 şi dispoziţia nr. 471 din 11 februarie 2008, emisă în cursul procesului prin care s-a respins această notificare, cu motivarea că imobilul situat la adresa menţionată nu a fost preluat abuziv de Statul Român ci prin succesiune vacantă.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile formulate, Curtea va constata că recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 4014 pronunţată la 12 aprilie 2006 de Judecătoria Timişoara, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 838 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că reclamanta este unica moştenitoare acceptantă în condiţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 după defunctul J.M., decedat la 6 decembrie 1961 la Lovrin.
În consecinţă, astfel cum s-a reţinut prin hotărârea menţionată, recurenta reclamantă este beneficiara dispoziţiilor legale prevăzute în Legea nr. 10/2001, fiind repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile antecesorilor săi, notificarea având valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul a cărui restituire se solicită.
Ca atare, Curtea va avea în vedere că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi reţinând că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, să se caseze Decizia recurată şi să se admită apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 483/P/ din 13 mai 2002 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 574 din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 483/PI din 13 mai 2002 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1277/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1049/2008. Civil → |
|---|
