ICCJ. Decizia nr. 140/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 140
Dosar nr. 514/57/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine cele ce succed:
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 189 din 1 martie 2006, a admis contestaţia formulată de W.E. în contradictoriu cu intimaţii Primarul municipiului Sibiu şi SC T. SA Sibiu; a fost anulată dispoziţia nr. 158 din 24 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Sibiu în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, drept consecinţă, au fost obligaţi intimaţii să emită fiecare o dispoziţie prin care să acorde contestatoarei în compensare alte bunuri sau servicii ori să-i propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor şi apoi să predea dispoziţia împreună cu întreaga documentaţie Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Primarul municipiului Sibiu pentru terenul de 464 mp cu nr.top. 4049/1/1/2, 4049/1/5/2/2/2 din C.F. 19867 Sibiu şi pentru terenul înscris în C.F. 10546 Sibiu, nr.top. 4049/1/1/1, 4049/1/5/2/2/1 în suprafaţă de 566 mp, iar intimata SC T. SA pentru construcţiile edificate şi notate în C.F. 10546 Sibiu nr.top. 4049/1/1/1, 4049/1/5/2/2/1 cu destinaţia de cantină şi seră.
Prin considerentele hotărârii se arată că proprietatea antecesoarei contestatoarei, constând în imobilul dedus judecăţii în prezenta cauză, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul legilor nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare şi nr. 177/1947 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 187/1945.
Reţine instanţa că restituirea în natură nu este posibilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3), art. 21, art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 118/A din 23 martie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de contestatoare şi intimata SC T. SA Sibiu pentru considerentele ce urmează.
Critica formulată de intimată referitoare la nedepunerea notificării la această societate nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţinea imobilul.
De altfel, apelanta nu a contestat că deţine imobilul aşa încât chiar dacă procedura prealabilă nu a fost îndeplinită de contestatoare cererea nu este inadmisibilă sau prematură ci, dimpotrivă, îi deschide calea demersului judiciar.
Şi apelul contestatoarei este nefondat deoarece terenul în suprafaţă de 494 mp a făcut parte din suprafaţa de 996 mp înscrisă în C.F. 10546 Sibiu sub nr.top. 4049/1/1 şi 4049/1/5/2/2, teren pe care este construit un bloc de locuinţe cu patru nivele, spaţiu verde, trotuare şi parcare aferentă, aceasta fiind îndreptăţită doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimata SC T. SA Sibiu criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi C. proc. civ. pentru considerentele ce succed.
Instanţele au ignorat cadrul procesual stabilit de contestatoare deoarece prin cererea precizatoare de la fila 133 din dosarul primei instanţe, aceasta şi-a manifestat intenţia clară de a se judeca exclusiv cu emitentul dispoziţiei atacate.
Acţiunea formulată faţă de recurentă este prematur introdusă, întrucât primăria nu a identificat unitatea deţinătoare.
Contestatoarea nu a făcut dovada remiterii notificării către recurent, aşa încât acesta nu putea emite o decizie sau dispoziţie motivată.
Pe fondul cauzei, se arată că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 18/1991 deoarece terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Contestatoarea, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului deoarece, chiar dacă a fost o greşeală de exprimare, intenţia sa a fost clară şi fără echivoc în sensul că a dorit să cheme în judecată ambele intimate.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a probatoriilor administrate, instanţa constată următoarele:
Critica referitoare la schimbarea cadrului procesual stabilit de contestatoare, art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că nu a înţeles să cheme în judecată pe recurentă este nefondată, faţă de conţinutul cererii precizatoare de acţiune de la fila 66 dosar fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă în procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 o are entitatea deţinătoare a bunului ori, în cazul societăţilor comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a legii, autoritatea implicată în privatizare.
Recurenta, prin cele două hotărâri de fond, a fost obligată să emită dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea contestaţiei pentru imobilele din C.F. 10546 Sibiu nr. top. 4049/1/1/1 şi 4049/1/5/2/2/1.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 72 din 17 ianuarie 2002 la Biroul Notarului Public B.L., SC T. SA Sibiu a înstrăinat imobilul situat în Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 137, reprezentat de cantină şi seră, intabulat în C.F. 10546 Sibiu nr.top. 4049/1/1/1 şi 4049/1/5/2/2/1 către SC S.C. SRL (fila 84 dosar primă instanţă).
Drept urmare, recurenta nu are calitate procesuală în sensul Legii nr. 10/2001 întrucât nu are calitate de persoană deţinătoare a bunului preluat abuziv.
Pentru considerentele arătate, instanţa, reţinând incidenţa dispoziţiilor pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat.
Ca atare, va fi modificată Decizia în parte în sensul admiterii apelului declarat de SC T. SA împotriva sentinţei, pe care o va schimba în parte în sensul respingerii contestaţiei faţă de această parte pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Dat fiind poziţia de parte câştigătoare în proces, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată reclamanta la 1190 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC T. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 118/A din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Modifică în parte Decizia în sensul că admite apelul declarat de SC T. SA Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 189 din 1 martie 2006 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge contestaţia în contradictoriu cu SC T. SA Sibiu, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Obligă pe reclamanta W.E. la plata sumei de 1190 cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1397/2008. Civil → |
|---|
