ICCJ. Decizia nr. 1485/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1485
Dosar nr. 10580/2/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Constată că prin Decizia nr. 1328 din 25 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia de inadmisibilitate şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petenţii C.L., C.M. şi C.N.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit căii extraordinare de atac promovate, revizuenţii au solicitat anularea deciziei nr. 672 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Potrivit deciziei atacate, s-a admis recursul declarat de A.F.I., Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 1679 din 3 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, hotărâre care a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Bucureşti (reţinându-se greşita soluţionare a acestuia pe excepţia de netimbrare).
La rejudecare, apelul a fost respins ca nefondat, pentru ca, urmare a recursului exercitat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, A.F.I., prin admiterea acestuia, să fie modificată Decizia atacată, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei, constatându-se nulitatea contractului de închiriere al pârâţilor şi dispunându-se evacuarea acestora.
Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a constatat că nu subzistă în cauză, în condiţiile în care nu au fost invocate aspecte care să facă incidente dispoziţiile legale (respectiv, descoperirea după pronunţarea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor).
În privinţa motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a constatat de asemenea, că nu s-a făcut dovada existenţei unor hotărâri potrivnice date în aceeaşi pricină, având în vedere că, printr-o primă decizie apelul a fost anulat ca netimbrat, iar ca urmare a trimiterii spre rejudecare, a fost soluţionat pe fond. De asemenea, nici Decizia pronunţată în recurs, având ca finalitate admiterea acţiunii, nu are natura unei hotărâri dintre cele la care face referire art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de revizuire au formulat recurs revizuenţii.
S-a susţinut că Decizia a cărei anulare s-a pretins pe calea revizuirii, este nelegală, faţă de împrejurarea că aceasta a desfiinţat o judecată anterioară desfăşurată în condiţii procedurale, ajungându-se la schimbarea soluţiei instanţei de fond, cu ignorarea probelor din dosar.
Asupra recursului exercitat, Înalta Curte urmează să constate următoarele:
Cererea de revizuire ce a învestit Curtea de Apel Bucureşti a fost fundamentată pe două temeiuri juridice: art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ce priveşte soluţionarea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., urmează să se reţină că Decizia instanţei are caracter irevocabil, în raport de prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. (hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită).
Ca atare, având în vedere şi dispoziţiile art. 299 alin. 1 C. proc. civ., se va constata caracterul inadmisibil al căii de atac a recursului exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Referitor la judecata cererii de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuţie, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de ordine publică referitor la necompetenţa instanţei.
Astfel, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
În speţă, instanţa a analizat pretinsa stare de contrarietate a hotărârilor şi a tras concluzia neîndeplinirii cerinţelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la două decizii pronunţate în soluţionarea apelurilor (Decizia nr. 1679 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Decizia nr. 999/A din 15 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti) şi respectiv, Decizia nr. 672 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, (prin care a fost soluţionat recursul împotriva deciziei nr. 1679 din 3 septembrie 2004, anterior menţionată).
Rezultă că judecata cererii de revizuire s-a făcut cu nesocotirea dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., de către o instanţă care nu era ierarhic superioară celor care pronunţaseră hotărârile invocate ca având caracter potrivnic.
Fiind vorba de o necompetenţă de ordine publică [art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.] şi având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul sub acest aspect va fi admis şi casată în parte Decizia atacată.
Conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ., cu referire la art. 323 alin. (29 C. proc. civ., se va stabili competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie, în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Se va menţine soluţia dată cererii de revizuire formulate în condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a constatării caracterului inadmisibil al căii de atac exercitate pe acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuenţii C.M., C.L. şi C.N.M. împotriva deciziei nr. 1328 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează în parte Decizia atacată.
Stabileşte competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru judecata în primă instanţă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Menţine dispoziţia de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 149/2008. Civil → |
|---|
