ICCJ. Decizia nr. 1653/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1653
Dosar nr. 601/116/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2006, reclamanţii S.T.C., C.V. şi D.T.M. au formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, contestaţie împotriva hotărârii nr. 29 din 4 noiembrie 2005, solicitând anularea acesteia şi stabilirea unui cuantum al despăgubirilor care să reprezinte valoarea reală a terenului expropriat.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului arabil în suprafaţă de 23.054 mp situat în extravilanul comunei Dragalina, judeţul Călăraşi, tarlaua 134/2 parcela 3, nr. cadastral 487 din care a fost expropriată cu acordul lor suprafaţa de 124,43 mp pentru construirea Autostrăzii Soarelui Bucureşti – Constanţa.
Deşi conform procedurii prevăzute de lege, nu au fost de acord cu despăgubirile acordate (1 dolari SUA/mp) pârâtul a stabilit această valoare unilateral şi în defavoarea lor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Ulterior, în şedinţa din 4 aprilie 2006 reclamanţii au solicitat şi constatarea lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 465 mp pentru anii 2004-2005-2006 ce excede terenului expropriat, pretenţii în valoare de 7.000 lei noi.
Prin sentinţa civilă nr. 3261 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Călăraşi a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a anulat în parte hotărârea nr. 28 din 4 noiembrie 2005 şi numai cu privire la dispoziţiile art. 2 referitoare la determinarea cuantumului despăgubirilor, care au fost stabilite la nivelul sumei de 1.507,67 RON.
A fost respins capătul de cerere privind despăgubirile solicitate pentru terenul ce nu a făcut obiectul exproprierii, reprezentând lipsa de folosinţă.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că expertizele efectuate în cauză au relevat împrejurarea că pârâtul nu a determinat cuantumul corect al despăgubirii cuvenite reclamanţilor, care a fost stabilită potrivit metodei de determinare a venitului net, modalitate de calcul necontestată de părţi şi considerată ca relevantă de instanţă.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost confirmate prin Decizia civilă nr. 296 A din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa care a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând valorificarea judicioasă a prevederilor referitoare la administrarea dovezilor, raportat la prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat că la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanţilor au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 198/2004 şi ale normelor de aplicare a acesteia, suma acordată fiind determinată de evaluatori autorizaţi, cuantumul său final fiind verificat şi aprobat de Guvern.
Au învederat că greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a hotărârii de plată a despăgubirilor, întrucât actul menţionat, act unilateral, nu este susceptibil a fi atacat şi supus controlului judiciar.
Au mai arătat că nici unul dintre motivele invocate în susţinerea acestei cereri nu se încadrează în cauzele de nulitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Criticile recursului au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, dispoziţie legală ce constituie temeiul juridic al prezentei cereri în justiţie, „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzută la art. 8 … se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei...
Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".
Iar potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoare reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Prevederile legale evocate reglementează atât accesul expropriatului la justiţie în cazul în care este nemulţumit de dispoziţiile hotărârii emise în procedura exproprierii, norme legale fireşti şi conforme art. 21 din Constituţia României şi prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi modalitatea legală de determinare a cuantumului despăgubirii cuvenite în cadrul acestei proceduri, stabilite funcţie de valoarea reală a bunului la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Aceste ultime dispoziţii consacrate în textul legal enunţat (art. 26 din Legea nr. 33/1994) sunt conform prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, dar şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, constatând legala soluţionare a cererii introductive, cât priveşte admisibilitatea sa, dar şi modalitatea de determinare a despăgubirii acordate, şi stabilită în conformitate cu prevederile legale evocate, se reţine ca nefondat recursul dedus judecăţii, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 296 A din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1392/2008. Civil → |
|---|
