ICCJ. Decizia nr. 2013/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2013
Dosar nr. 2043/101/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la 11 noiembrie 2004, reclamanta M.R. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Vânători, solicitând anularea dispoziţiei nr. 456/2 din 4 octombrie 2004 prin care i s-a respins notificarea 8/E/2002 şi restituirea în natură a suprafeţei de 1,75 ha teren arabil şi a casei de locuit ce a aparţinut autoarei sale, P.I.A..
La 19 aprilie 2005, reclamanta şi-a completat cererea, solicitând modificarea deciziei nr. 50/2003 prin care imobilul solicitat a fost atribuit numiţilor P.J. şi P.I., moştenitorii lui C.P.T.
Prin sentinţa civilă nr. 485 pronunţată la 10 mai 2005 Tribunalul Mehedinţi a respins contestaţia cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra bunurilor solicitate, deoarece avizul nr. 358/385 din 10 octombrie 1945 al Comisiei Judeţene de Îndrumare a Aplicării Reformei Agrare Mehedinţi nu constituie titlu de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că instanţa nu a luat în considerare actele cu care a dovedit că bunurile solicitate plus suprafaţa de 169 ha au aparţinut autorilor P.I. şi I.P., care au fost ascendenţii lui P.T., acesta din urmă având doar calitatea de administrator al averii părinţilor.
S-a mai arătat că exproprierea s-a făcut greşit pe numele lui P.T., fapt dovedit cu avizul nr. 358 şi 385/1946, care a constatat că bunurile expropriate au aparţinut autorilor comuni.
Apelanta a arătat că i se cuvine cota de ½ din bunurile menţionate, alături de moştenitorii lui P.T. şi că solicită anularea dispoziţiei emise în favoarea acestora.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 3039 pronunţată la 6 decembrie 2005, a admis apelul reclamantei M.R. şi a desfiinţat sentinţa nr. 485 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, cu trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanţe de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, autorii P.I. şi I.P., decedaţi în anii 1912, respectiv 1918, au avut ca descendenţi pe P.C. (decedat în anul 1939) şi P.A. (decedată în anul 1952).
P.C. a avut ca descendent, prin adopţie, pe P.T., iar P.A., pe A.(A.), căsătorită B., mama reclamantei.
Prin procesul verbal încheiat la 2 martie 1949 s-a consemnat exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a bunurilor menţionate ca aparţinând lui C.P.T., respectiv suprafaţa de 68 ha în localitatea Recea, 23,37 ha în localitatea Vânători, casa de locuit cu anexe gospodăreşti, 2,25 ha teren curţi, construcţii.
S-a apreciat de către instanţa de apel că avizul 358 şi 385/1946 nu a fost corect calificat de către prima instanţă, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate prin el însuşi, dar având valoare probantă în susţinerea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii potrivit art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001. S-a reţinut, astfel, că bunurile expropriate nu au aparţinut exclusiv lui C.T.P., ci autorilor acestuia.
Ca urmare, s-a constatat că reclamanta a dovedit calitatea sa procesuală activă, aşa încât instanţa de fond avea obligaţia de a analiza cererea şi de a verifica dacă terenul solicitat face parte dintre cele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a motivat unitatea deţinătoare, emitentă a dispoziţiei atacate.
S-a considerat că un alt motiv de desfiinţare a sentinţei îl constituie nepronunţarea asupra cererii de completare a acţiunii, formulată la 19 aprilie 2005 şi nerespectarea cadrului procesual stabilit de reclamantă prin această cerere, respectiv necitarea în cauză a moştenitorilor lui P.C.T.
Cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, reclamanta a depus o cerere precizatoare indicând ca pârâţi pe P.I. şi I.P., citaţi în cauză în această calitate.
Totodată, la termenul de judecată din 20 iunie 2006, reclamanta a precizat că solicită restituirea imobilelor menţionate în deciziile nr. 49 şi 50 emise pârâţilor de Primăria Vânători.
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1645 pronunţată la 6 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat dispoziţia nr. 456 din 24 octombrie 2004, emisă de Primăria Vânători, respectiv pentru terenul intravilan de 1,5 ha şi construcţiile solicitate.
S-au menţinut restul dispoziţiilor cu privire la suprafaţa de 17,5 ha.
S-a anulat dispoziţia nr. 50 din 31 octombrie 2004 şi a fost obligată Primăria Vânători să restituie reclamantei, alături de pârâţii P.I. şi I.P., un pătul pentru depozitat porumb, o clădire pentru depozitat băuturi, un beci, o fântână şi terenul aferent de 3285 mp intravilan, situat în comuna Vânători şi identificat prin vecinătăţi.
S-a constatat că reclamantei, alături de pârâţi, i se cuvin despăgubiri pentru construcţiile: casă cu şapte camere, locuinţă personal, două bucătării, patru grajduri de animale, coteţe de porci, grajduri de oi, coteţe de păsări, două magazii cereale, fânărie, două bucătării de vară, bunuri ce au fost distruse.
Prin aceeaşi hotărâre s-a anulat parţial dispoziţia nr. 49 din 31 octombrie 2004 şi a fost obligată Primăria Vânători să restituie reclamantei, alături de pârâţi, clădirea moară şi terenul aferent 6738 mp intravilan Vânători, fiind menţinute celelalte dispoziţii cu privire la clădirea (fost birou), compusă din două încăperi, verandă şi magazie pentru cereale.
A fost obligată pârâta Primăria Vânători să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, P.I. şi I.P. au avut mai mulţi descendenţi, printre care şi P.C., decedat în anul 1939 şi P.A., decedată în 1952, bunica reclamantei. P.A. (căsătorită tot P.) a avut şapte copii, doi dintre aceştia, P.T. şi P.M., fiind adoptaţi de P.C., decedat în anul 1939.
S-a reţinut că exproprierea bunurilor solicitate a fost dispusă prin Decizia nr. 25 din 15 septembrie 1946, contestată de moştenitorii lui P.I. şi I.P., aşa cum rezultă din avizul nr. 358/385/1947 al Comisiei Judeţene Mehedinţi de Îndrumare a Aplicării Reformei Agrare, unde s-a menţionat că T.C.P. este doar moştenitor şi administrator al averii, iar nu proprietarul bunurilor expropriate.
Instanţa a apreciat că în lipsa unor probe contrare, avizul menţionat face dovada, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, că imobilele solicitate de reclamantă au aparţinut autorilor P.I. şi I.P. şi, în consecinţă, aceasta, în calitate de strănepoată de fiică, este îndreptăţită la restituire, alături de pârâţi.
În privinţa suprafeţei de teren de 17,5 ha, situată în extravilanul comunei Vânători, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, acest teren fiind, de altfel, solicitat în baza Legii nr. 18/1991, aşa cum rezultă din cererile depuse la dosar.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii P.C.I. şi C.P.I., precum şi reclamanta M.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Pârâţii au criticat sentinţa pentru greşita interpretare a avizului nr. 358/385 din 10 octombrie 1947, cu consecinţa greşitei stabiliri a situaţiei de fapt, întrucât nu s-a dezbătut succesiunea defunctei A.P. (bunica pârâţilor), precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi admiterea completării acţiunii din 19 aprilie 2005, cu încălcarea art. 132 C. proc. civ.
Reclamanta a criticat sentinţa sub aspectul stabilirii eronate a modalităţii de reparaţie în sensul acordării de despăgubiri prin echivalent şi nu în natură, precum şi în ceea ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată avansate pentru obţinerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate.
Prin Decizia nr. 514 pronunţată la 19 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul pârâţilor şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Apelul declarat de reclamanta M. împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat.
Prin considerentele deciziei instanţa de apel a constatat că s-a reţinut în mod eronat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avizul nr. 358/385/1947 fiind anterior preluării bunurilor şi infirmat de borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Vânători, întocmit în ianuarie 1948, din care rezultă că, în urma recensământului efectuat, titular de rol era P.C.C. (T.), evidenţiind cu 47 ha şi 9250 mp, iar soţia sa, E., cu 20 ha.
S-a avut în vedere şi Decizia Consiliului de Miniştri nr. 1307, publicată în M. Of. nr. 229 din 2 octombrie 1949, din care rezultă că s-a naţionalizat o moară, fostă proprietate a lui C.T.P., precum şi procesul verbal de preluare încheiat în 1949 de Direcţia Gospodăriilor Agricole de Stat în care se menţionează preluarea suprafeţei de 68 ha teren situat în Recea, 23,37 ha teren situat în Vânători, precum şi bunurile imobile şi mobile inventariate în formularul depus la dosar (fila 14 dos. 3887/2005 al Curţii de Apel Craiova).
Instanţa de apel a considerat că în condiţiile în care actul de preluare abuzivă şi celelalte acte de evidenţiere a patrimoniului autorului pârâţilor nu au fost desfiinţate, în mod greşit s-a dat forţă probantă avizului nr. 358/385/1947, în raport de care s-a dispus modificarea celor trei dispoziţii.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta M.R., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi, solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că, în mod eronat, instanţa de apel a statuat că avizul nr. 358/385/1947 nu are forţă probantă în ceea ce priveşte calitatea sa de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, deşi nu i-a fost negată calitatea de descendent în linie directă a străbunicilor comuni cu pârâţii, iar averea acestora din urmă nu a fost partajată între copii sau nepoţi.
S-a invocat faptul că avizul menţionat nu a fost niciodată modificat sau anulat, fiind emis în urma contestaţiilor şi memoriilor depuse de tatăl pârâţilor împotriva deciziei nr. 25 din 15 septembrie 1946 prin care s-a dispus exproprierea, moştenitorii urmărind să salveze cât mai mult pământ de la expropriere.
Recurenta a învederat că acest aviz a produs efecte alături de Decizia nr. 25 din 15 septembrie 1946, spre deosebire de celelalte înscrisuri la care s-a referit instanţa de apel, în fapt simple acte de administrare cu caracter de inventar de gestiune, întocmite cu ocazia preluării bunurilor de către organele puterii locale.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs pârâtul P.C.I. criticând-o pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.
Intimaţii pârâţi P.C.I. şi P.C.J. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul reclamantei este fondat pentru considerentele ce succed:
Deşi a stabilit corect calitatea reclamantei de descendentă în linie directă a străbunicilor comuni cu pârâţii, în baza actelor de stare civilă depuse la dosar, instanţa de apel, infirmând soluţia primei instanţe, a concluzionat că aceasta nu are calitate de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta este fiica defunctei P.A., căsătorită B., nepoata defunctei P.A., strănepoata defunctei I.P., această situaţie nefiind contestată.
Succesiunea străbunicilor părţilor, P.I. şi I.P., nu a fost dezbătută, procesul de partaj aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi (dosarul nr. 1482/1935) nefinalizându-se din cauza reformei agrare până în anul 1945, astfel cum rezultă din certificatul nr. 23770 din 29 septembrie 1945, emis de Grefa Secţiei a II-a a Tribunalului Mehedinţi.
În aceste condiţii, Curtea va reţine că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, instanţa de apel înlăturând de la pronunţarea hotărârii actele menţionate, în lipsa cărora nu a putut clarifica cine erau moştenitorii lui P.A. la momentul preluării imobilelor.
Se va reţine totodată că, în mod eronat, instanţa de apel a coroborat procesul verbal de preluare încheiat în 1949 de Direcţia Gospodăriei Agricole de Stat, în care se face menţiunea că proprietarul deposedat a fost C.P.T., autorul pârâţilor, cu acte ulterioare, având caracter de acte de administrare a patrimoniului (de inventar de gestiune).
Ca atare, reţinând ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca Înalta Curte, în baza art. 313 C. proc. civ., să caseze Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se suplimenta probatoriul şi a se verifica dacă operează în favoarea reclamantei prezumţia prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, conform căruia, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea va constata că indicarea acestuia s-a făcut în mod formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu rezultă că se invocă greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, ori schimbarea naturii sau înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, ci interpretarea eronată a uneia dintre probe, respectiv a avizului nr. 358/385/1947 al Comisiei Judeţene Mehedinţi, pentru Îndrumarea Aplicării Reformei Agrare, ce constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea cazului de modificare menţionat.
Pentru considerentele expuse urmează a se admite recursul reclamantului şi, pe cale de consecinţă, şi recursul pârâţilor având ca obiect exclusiv cheltuielile de judecată, şi a se casa Decizia nr. 514 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva deciziei nr. 514 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, precum şi recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1942/2008. Civil → |
|---|
