ICCJ. Decizia nr. 1975/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1975
Dosar nr. 586/116/2008
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 534 din 6 martie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei S.G. întrucât a fost returnată din Spania la data de 14 decembrie 2006, pentru şedere ilegală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că începând cu 1 ianuarie 2007, data la care România a devenit membru al Uniunii Europene, sunt aplicabile normele care consacră principiul fundamental al liberei circulaţii a persoanelor. S-a constatat că prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în sensul cărora restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o anumită perioadă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat sunt mai restrictive faţă de prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE, potrivit căruia statele membre pot lua o atare măsură numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Ca atare s-a apreciat că norma internă este incompatibilă cu norma comunitară, astfel că s-a dat prioritate acesteia din urmă.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 452/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, avându-se în vedere de asemenea că în caz de neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne cu prioritate reglementările internaţionale. Ca atare restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate al cetăţenilor români se poate dispune numai pentru cele trei motive, redate în cuprinsul sentinţei, care nu sunt incidente în speţă.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de faţă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a soluţiei şi admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie al pârâtei pe teritoriul Spaniei, pe o perioadă de până la 3 ani.
Se susţine că autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare, ci numai să facă aplicarea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, luând act de această măsură.
Potrivit art. 25 din Constituţie condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, astfel că ţine de opţiunea legiuitorului instituirea anumitor cerinţe specifice în care cetăţenii români pot circula în străinătate. Art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stipulează că „în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege", ori Legea nr. 248/2005 cuprinde astfel de reglementări, cărora fără discriminare, cetăţenii români trebuie să se supună.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatei la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Conform art. 39 alin. (1) din lege, în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
Aşadar, luarea acestei măsuri este de competenţa instanţelor judecătoreşti cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere şi analizare a dovezilor administrate în cauză.
Într-adevăr, libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1 T.C.E. prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (C.E.E.) nr. 1. 612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE,72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte, prin art. 27, că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanţele au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 452/A/27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Civil → |
|---|
