ICCJ. Decizia nr. 2141/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2141
Dosar nr. 558/43/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 181 din 14 februarie 2002 petentul A.P. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeţei de 18000 mp teren situat în oraşul Topliţa, înscris în C.F. nr. 1145 şi 2413 cu nr. top. 11034/1/a, 11034/2/a, 11035/1/2, 11036/1, 11032/1/2, respectiv 11032/2, 11034/1/b, 11034/2/b, 11035/2 şi 11036/2 sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii sub formă de acţiuni nominale.
În motivarea cererii petentul a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român din proprietatea autorului său, A.D., decedat la 22 iunie 1971.
E.U. SA Topliţa, prin dispoziţia nr. 2111 din 30 martie 2004 a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită a petentului conform art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, ca succesor al lui A.D. şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 725 mp, situat în oraşul Topliţa.
Ulterior, prin cererea din 31 martie 2005 petenta P.A. în calitate de moştenitoare a defunctului A.P., decedat la data de 9 februarie 2003 a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru diferenţa dintre 18000 mp şi 725 mp teren situat în oraşul Topliţa.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 830 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Harghita reclamanţii P.A., A.P. jr. şi A.D., în calitate de moştenitori ai lui A.D. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Topliţa, Consiliul local al municipiului Topliţa şi SC E.U. Topliţa obligarea pârâtelor să le restituie în natură suprafaţa de 2300 mp teren, situată în Municipiul Topliţa.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 2630 din 21 iunie 2006 a respins excepţia tardivităţii cererii, a admis acţiunea, în parte şi a obligat pe pârâta SC E.U. SA să emită dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de 2300 mp, teren înscris în C.F. (vechi) nr. 1145 Topliţa şi nr. 2413 Topliţa şi transcris în C.F. nou nr. 289 Topliţa, nr. cadastral 531/1. Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâţii Consiliul local al Municipiului Topliţa şi Primăria Municipiului Topliţa.
S-a reţinut că antecesorul reclamanţilor, A.P., decedat la data de 9 februarie 2003 era îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei de 3027 mp din care au fost restituiţi prin dispoziţia nr. 2111/2004 a SC E.U. SA suprafaţa de 727 mp, rezultând o diferenţă de 2300 mp.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 30/A din 7 martie 2007 a admis apelul declarat de pârâta SC E.U. SA împotriva sentinţei civile nr. 2630 din 21 iunie 2006 a Tribunalului Harghita pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acţiunea faţă de apelantă şi a înlăturat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. A fost respinsă cererea reclamanţilor de aderare la apel. Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute.
S-a arătat că deşi la art. 5 din Decizia nr. 2111 din 30 martie 2004 prin care SC E.U. SA a restituit în natură suprafaţa de 727 mp teren lui A.P. s-a precizat că Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Harghita, P.A. nu a formulat contestaţie ci a depus la 31 martie 2005 o nouă notificare direct la unitatea deţinătoare.
S-a reţinut că notificarea din 31 martie 2005 a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 30/A din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, au formulat recurs reclamanţii P.A., A.P. jr. şi A.D., au solicitat, în baza art. 304 pct. 9 modificarea deciziei şi au susţinut, în esenţă, că, prin soluţia pronunţată a fost adusă atingere dreptului lor de proprietate; imposibilitatea restituirii în natură a bunului trebuie să constituie fundamentul unei satisfacţii echitabile.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
SC E.U. SA Topliţa, prin dispoziţia nr. 2111 din 30 martie 2004 a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită a lui A.P., în sensul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi i-a restituit în natură suprafaţa de 725 mp teren, situat în oraşul Topliţa.
Potrivit art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, Decizia sau după caz dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamanţii nu au formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor nr. 2111 din 30 martie 2004 emisă de SC E.U. SA Topliţa.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie soluţionarea cererii din 31 martie 2005 prin care reclamanta P.A., succesoare a lui A.P. a solicitat restituirea în natură a diferenţei dintre suprafaţa de 18.000 mp şi 725 mp, deja restituiţi.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Acest termen a fost prelungit, succesiv, cu trei luni, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la 14 februarie 2001.
Instanţa de apel a reţinut corect că cererea din 31 martie 2005 a fost formulată peste termenul menţionat.
Potrivit art. 21 alin. ultim din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii prin echivalent.
Motivele de recurs nu se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Susţinerea recurenţilor în sensul că prin soluţia pronunţată se aduce atingere dreptului lor de proprietate recunoscut deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu este susţinută de probele administrate în cauză.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.A., A.P. jr. şi A.D. împotriva deciziei nr. 30/A din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2137/2008. Civil → |
|---|
