ICCJ. Decizia nr. 246/2008. Civil
| Comentarii |
|
C.N.A.D.N.R. SA a emis Hotărârea nr. 40 din 25 mai 2004, prin care a acordat expropriaților P.V., P.I.R. și P.M. suma de 21.906,80 RON cu titlu de despăgubire în echivalentul terenului în suprafață de 4.032,39 mp situat în comuna Perișoru, județul Călărași, tarlaua 114/8, parcela 1, nr. cadastral 127/1 - lot. 1.
Expropriații au contestat suma astfel acordată, solicitând justiției să stabilească valoarea reală a terenului.
în drept au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Tribunalul Călărași, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 2392 din 7 noiembrie 2006, prin care a admis contestația și, păstrând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, a modificat art. 2 din hotărâre în sensul că a stabilit, după omologarea completării la raportul de expertiză întocmit de ing. A.L., ing. C.I. și ing. E.Ș., cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorilor ca fiind de 48.711,27 lei și a defalcat despăgubirile pentru fiecare contestator, astfel: P.V. -13.738,70 lei, P.M. - 21.423,15 lei și P.I.R. - 13.549,41 lei.
Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a declarat apel susținând că prima instanță a analizat superficial probele administrate, în special rapoartele de expertiză tehnică, ignorând raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii de expropriere încălcând astfel prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța urma să aprecieze care dintre oferte este mai argumentată și dovedită.
De asemenea, s-a mai imputat primei instanțe că a respins neîntemeiat obiecțiunile la expertiză, obiecțiuni pe care le-a reiterat în dezvoltarea apelului.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul de mai sus prin decizia civilă nr. 310 A din 17 mai 2007.
Instanța de apel a constatat că nu sunt întemeiate susținerile din apel referitoare la respingerea obiecțiunilor, deoarece, în ședința de la 3 octombrie 2006, prima instanță a primit obiecțiunile formulate de emitenta hotărârii în litigiu și a dispus experților să răspundă la acestea, iar în ședința de la 31 octombrie 2006 părțile, după ce au primit răspunsurile experților, au declarat că nu mai au de făcut cereri și de invocat excepții, cerând a se trece la dezbaterea fondului.
De asemenea, instanța de apel a constatat că obiecțiunile făcute au vizat numai elemente de calcul și modul lor de utilizare, fără ca apelanta să le înlocuiască, să explice mecanismul propriei evaluări și superioritatea acestuia.
în fine, instanța de apel a constatat că, în privința modalității de calcul a despăgubirilor, s-a procedat corect și legal, diferența rezultată fiind justă în raport cu normele de evaluare și cu valoarea reală de circulație, iar determinarea valorii despăgubirilor este conformă cu practica și literatura de specialitate, arătându-se amănunțit metoda de lucru, elementele folosite, faptul că s-a utilizat o singură metodă de calcul, cu valoarea de bază actualizată, respectându-se criteriile prevăzute pentru perioada precizată.
împotriva hotărârii din apel a declarat recurs Statul Român prin aceeași companie emitentă a hotărârii supuse controlului judiciar.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că ambele instanțe au săvârșit aceeași greșeală de a nu aplica prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, neanalizând practic raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de expropriere și dând eficiență unui raport care a folosit norme legale inaplicabile, nici acestea nefiind respectate.
Dezvoltând critica, recurentul a susținut că experții au utilizat o formulă inadecvată, prima ei parte fiind preluată din H.G. nr. 1546/2004, iar a doua parte din criteriile nr. 2665/1C/311, astfel că formula rezultată a reunit două metode, care însă nici nu sunt folosite până la capăt, încălcând art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1546/2004, precum și sistemul de notări, în timp ce raportul de expertiză întocmit la declanșarea procedurilor de expropriere a respectat întocmai normele incidente.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
în primul rând se constată că, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, redate în esență și în hotărârea de față, instanța de apel a răspuns în fapt și în drept fiecărei critici formulate de pârâtă în dezvoltarea apelului, astfel încât nu există motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat pe calea prezentului recurs, care sancționează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea recurată și/sau întemeierea hotărârii pe motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Criticile dezvoltate în recurs vizează încălcarea legii în stabilirea cuantumului despăgubirilor, fie prin ignorarea unei probe administrate (raportul de expertiză întocmit la declanșarea procedurii de expropriere), fie prin omologarea alteia (raportul de expertiză judiciară).
Asemenea critici nu mai constituie motive de recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, precum și a pct. 11 din același articol prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Anterior abrogărilor, textele menționate reglementau ca motive de recurs omisiunea pronunțării instanței asupra unei dovezi administrate și greșelile de interpretare a probelor.
în raport cu cele astfel constatate și cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 248/2008. Civil → |
|---|
