ICCJ. Decizia nr. 2466/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2466
Dosar nr. 25505/2/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 aprilie 2004, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta B.T. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 2680 din 16 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii cu privire la apartamentul (garsoniera dublă) nr. 42 situat în Bucureşti.
Reclamanta a cerut, prin acţiune, anularea dispoziţiei emise de primar şi restituirea în natură a apartamentului, iar, în subsidiar, acordarea unor despăgubiri.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că reclamanta este legatara universală a defunctei sale mătuşi D.M., fosta proprietară a apartamentului care a fost preluat în mod abuziv şi că pârâtul, prin dispoziţia menţionată, a respins, în mod greşit, cererea de restituire.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 604 din 22 iunie 2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea (contestaţia) formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a dovedit calitatea de succesoare a fostei proprietare a imobilului aflat în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 249 din 16 aprilie 2007 (completată prin încheierea din 25 iunie 2007), a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 604/2004 a Tribunalului Bucureşti în sensul că a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 2680 din 16 martie 2004 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi a obligat instituţia primarului să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură, către reclamantă, a imobilului situat în Bucureşti, (actuala adresă a imobilului menţionat în cererea de chemare în judecată).
În considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că reclamanta, în calitate de legatară universală a fostei proprietare D.M., este persoană îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului preluat de stat în mod abuziv, prin naţionalizare, conform Decretului nr. 92/1950.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general, susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece reclamanta nu a dovedit că este moştenitoarea testamentară a numitei D.M., iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit identitatea dintre imobilul revendicat şi cel cumpărat, în anul 1945, de către D.M.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Conform art. 1 şi art. 9 din această lege, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Doar în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, foştii proprietari sau moştenitorii lor sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Din actele dosarului rezultă că imobilul aflat în litigiu a fost proprietatea M.D. (filele 13 – 17 din dosarul primei instanţe), de la care a fost preluat în mod abuziv.
D.M. a decedat la 19 mai 1969, legatara universală a acesteia fiind reclamanta, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor testamentar eliberat de notar la 7 noiembrie 2001 (filele 9, 48-51 din dosarul primei instanţe şi filele 5-11 şi 95, 113 din dosarul instanţei de apel).
Actele menţionate în alineatele precedente sunt doveditoare ale dreptului de proprietate şi atestă calitatea de moştenitor a reclamantei, în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Pentru identificarea imobilului aflat în litigiu instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 62-70 din dosarul instanţei de apel) s-a stabilit că imobilul revendicat de reclamantă, a cărui adresă, în prezent, este Bucureşti, este identic cu cel cumpărat de autoarea reclamantei în anul 1945. Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu adresele din 10 octombrie 2005 şi 21 martie 2007 ale Administraţiei Fondului Imobiliar (filele 33 şi 114 din dosarul instanţei de apel).
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 249 din 16 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2202/2008. Civil → |
|---|
