ICCJ. Decizia nr. 260/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 260.
Dosar nr. 5835/105/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.F. a cerut Primăriei municipiului Ploieşti, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 800 mp situat în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, care a constituit proprietatea sa dobândită prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 265 din 20 februarie1957 la notariatul de Stat Principal al Regiunii Ploieşti, a fost expropriat prin Decretul nr. 233/1962 fără plata despăgubirilor cuvenite şi care nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită Şcoala generală nr. 32 Ploieşti.
Primarul municipiului Ploieşti a emis dispoziţia nr. 2909 din 19 mai 2006, prin care, deşi a luat act în preambul că M.F. a cerut despăgubiri băneşti în echivalentul terenului, a respins cererea de restituire în natură a terenului cu motivarea că terenul este ocupat de Grupul Şcolar Administrativ şi de Servicii Ploieşti şi amenajările aferente [art. 1 alin. (1)], propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent [art. 1 alin. (2)], scop în care a dispus înaintarea dispoziţiei şi documentaţiei anexată la notificare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 2).
M.F. a contestat în justiţie dispoziţia de mai sus solicitând anularea ei şi restituirea terenului în natură cu motivarea că terenul este liber de construcţii şi deci restituibil în natură.
Contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 1558 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, iar apelul declarat de M.F. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 377 din 25 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
M.F. a declarat recurs solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize având ca obiectiv identificarea terenului preluat de stat.
Dezvoltând în fapt recursul, contestatoarea a susţinut că instanţa de apel a fost indusă în eroare de către expert, care a stabilit greşit că schiţa de plan depusă în apel de către contestatoare nu se referă la terenul în litigiu.
În realitate, susţine contestatoarea, schiţa de plan priveşte chiar terenul în litigiu şi permite identificarea acestuia.
În drept recurenta a indicat art. 304 C. proc. civ.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în apel, schiţa de plan depusă de contestatoare, coroborată cu lipsa de planuri vechi ale zonei, nu permite identificarea precisă a terenului, dar cu certitudine nu se referă la terenul cerut de contestatoare a-i fi restituit în natură şi face posibilă ipoteza ca acel teren să fie situat în incinta Şcolii generale nr. 32.
Concluziile din expertiză au fost însuşite de către instanţa de apel după analiza acesteia.
Asemenea statuare este, de altfel, în concordanţă cu conţinutul notificării, în care chiar contestatoarea a arătat că terenul nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită Şcoala generală nr. 32.
Pe de altă parte, eventuala neconcordanţă de amplasament, chiar reală dacă ar fi în sensul susţinut prin recurs, nu constituie caz de nelegalitate în sensul reglementat de art. 304 C. proc. civ. după abrogarea pct. 11 al acestui articol prin OUG nr.138/2000, ci doar motiv de netemeinicie a hotărârii atacate, care ar fi astfel rezultatul unei greşeli grave de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, ceea ce excede însă remedierii pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M.F. împotriva deciziei nr. 377 din 25 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2837/2008. Civil → |
|---|
