ICCJ. Decizia nr. 2952/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2952
Dosar nr. 4754/36/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Reclamanţi M.E. şi C.N. au înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. 1794 din 14 iulie 2005, contestaţia îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 609 din 9 iunie 2005 prin care Primarul municipiului Mangalia a dispus restituirea în natură sub forma compensării cu un alt teren (individualizat în cuprinsul dispoziţiei) a terenului în suprafaţă de 573,75 mp, situat în Mangalia, preluat fără titlu de către stat în perioada de referinţă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1111 din 25 mai 2006, a admis acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei contestate şi obligarea pârâţilor Municipiul Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia de a face reclamanţilor o nouă ofertă de restituire în echivalent, constând în compensarea cu un alt termen, corespunzător din punct de vedere valoric terenului preluat din patrimoniul autorului reclamanţilor.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, că restituirea în natură nu este posibilă şi că la emiterea dispoziţiei nr. 609 din 9 iunie 2005, unitatea deţinătoare a nesocotit prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că terenul atribuit nu corespunde din punct de vedere valoric terenului ce a aparţinut autorului reclamanţilor.
Instanţa a mai indicat pârâţilor că la emiterea noii dispoziţii de restituire prin echivalent să aibă în vedere şi concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora pentru un metru pătrat din terenul deţinut de autorul lor, reclamanţii să primească 2,9 mp teren în cartierul Dobrogea II.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâţi, potrivit deciziei civile nr. 259/C din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Considerentele deciziei sunt similare celor ale sentinţei, instanţa de apel făcând trimitere la raportul de expertiză tehnică şi la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare anterior Legii nr. 247/2005).
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Municipiul Mangalia prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, cu motivarea că în primă instanţă s-au depus obiecţiuni la raportul de expertiză, respinse nemotivat de instanţă, ceea ce constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare (dreptului de a propune probe în apărare) şi a dreptului la un proces echitabil, în sensul jurisprudenţei CEDO.
Este criticată recomandarea făcută de prima instanţă, în sensul atribuirii a 2,9 mp în cartierul Dobrogea II pentru un metru pătrat din terenul ce a aparţinut autorului reclamanţilor, argumentat de faptul că instanţa nu putea şti dacă mai este teren disponibil în vederea compensării.
Se mai arată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie bazată pe considerente străine de motivele de apel invocate, instanţa soluţionând apelul fără a ţine cont de motivele de apel invocate.
Motivele formulate sunt încadrabile în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat. Parte din motivele formulate în recurs (respingerea nemotivată de către tribunal a obiecţiunilor la expertiză, încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, critici aduse raportului de expertiză) au fost invocate şi prin motivele de apel, solicitându-se în cadrul acestei căi devolutive de atac admiterea obiecţiunilor, cu consecinţa obligării expertului să răspundă la obiecţiuni.
Ignorând criticile aduse raportului de expertiză şi modalităţii în care prima instanţă a procedat la respingerea nemotivată a obiecţiunilor, precum şi solicitarea apelantului privind încuviinţarea obiecţiunilor în etapa procesuală a apelului, instanţa de apel s-a rezumat la preluarea considerentelor sentinţei, fără a răspunde vreunuia din motivele de apel, situaţie ce se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).
Deşi potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza a I-a C. proc. civ. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii atacate, în prezenta cauză o atare soluţie nu este posibilă, întrucât pentru verificarea aplicării corecte a legii, în speţă a Legii nr. 10/2001, se impune suplimentarea probatoriului de către instanţa anterioară, în vederea stabilirii corecte a împrejurărilor de fapt ale pricinii.
În acest sens, instanţa de apel urmează să dispună completarea raportului de expertiză, conform obiecţiunilor argumentate din punct de vedere tehnic formulate cu privire la raportul de expertiză întocmit în primă instanţă (fila 97 dosar tribunal).
În măsura în care şi după completarea raportului de expertiză, eventual după efectuarea unei contraexpertize (în funcţie de solicitările părţilor şi de aprecierea instanţei) va rezulta că valoarea terenului preluat din patrimoniul autorului reclamanţilor este mai mare decât valoarea terenului oferit în compensare prin dispoziţia contestată, instanţa urmează să stabilească în mod concret dacă unitatea administrativ teritorială chemată în judecată deţine teren intravilan disponibil suplimentar celui acordat deja în compensare.
În caz contrar, pentru diferenţa de valoare dintre terenurile menţionate, vor deveni aplicabile prevederile art. 26 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată, referitoare la propunerea de despăgubiri în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru considerentele prezentate în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi a dispoziţiilor art. 313-314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Mangalia prin Primar împotriva deciziei nr. 259/C din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 295/2008. Civil → |
|---|
