ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2960
Dosar nr. 2713/105/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 936 din 25 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6326/2005, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta F.M.M. împotriva deciziei nr. 17 din 1 august 2005 emisă de SC A.C. SA în soluţionarea notificării privind restituirea în natură a imobilului (conacul M.) situat în comuna Ariceştii Rahtivani, trecut în proprietatea statului din patrimoniul autoarei reclamantei, M.E.
Decizia de respingere a notificării a fost apreciată ca fiind emisă în aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, cu motivarea că imobilul solicitat a fost preluat de stat prin expropriere, în baza Decretului-lege nr. 3697/1918, în perioada 1918-1926, aspect recunoscut şi de către petentă în cuprinsul notificării, iar Legea nr. 10/2001 este aplicabilă numai imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Împotriva sentinţei nr. 936/2005, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare, reclamanta F.M.M. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în susţinerea căreia a invocat cu titlu de înscris nou un „Extras din Tabloul de bunuri mobile reţinute pentru Gospodăriile Agricole de Stat" întocmit la nivelul anului 1949, poziţia 176, din care ar rezultă că autoarei sale i-au fost preluate în acel an teren arabil şi clădire în comuna Târguşoru Vechi şi că imobilul se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, înscris depus de Comisia judeţeană Prahova, la data de 4 aprilie 2007 într-un litigiu de fond funciar (dosar nr. 14475/281/2006 al Judecătoriei Ploieşti.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 751 din 14 mai 2007, a respins cererea de revizuire, soluţie menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, potrivit deciziei nr. 388 din 2 octombrie 2007 prin care a fost respins ca nefondat apelul revizuentei.
Instanţele anterioare au reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât înscrisul invocat de revizuentă nu a fost reţinut de partea adversă, existau la Arhivele Naţionale şi nu s-a făcut dovada că nu a putut fi invocat datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, acesta având posibilitatea de a solicita relaţii de la Arhivele Naţionale.
S-a mai reţinut că înscrisul nu are forţă probantă prin el însuşi, necuprinzând vreo menţiune cu privire la imobilul a cărui restituire se solicită sau cu privire la actul normativ de preluare.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta-revizuentă, criticând-o ca fiind nelegală, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
La data judecăţii fondului litigiului, reclamanta era în posesia certificatului nr. 913/2002 emis de Arhivele Naţionale, potrivit căruia în dosarul inventariat sub nr. 274/1919-1945, la fila 173, în tabelul ce cuprindea bunurile mobile reţinute pentru Gospodăriile Agricole de Stat, la nr. 176 figura înscrisă numita E.M. din Târgşoru Vechi, cu teren şi clădire preluate, însă, constatând că instanţa a apreciat că acest certificat nu conduce la concluzia că imobilul a fost preluat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a decis să nu declare apel, depunând o nouă cerere în baza Legii nr. 247/2005.
Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere Prahova a validat propunerea Comisiei locale Târgşoru Vechi şi a emis hotărâre de restituire în natură a conacului, hotărâre anulată la cererea AC A.C. SA de către Judecătoria Ploieşti.
În cadrul acestui proces de fond funciar, pârâta Comisia judeţeană Prahova a depus înscrisul Extras din Tabloul de bunuri mobile reţinute pentru Gospodăriile Agricole de Stat, întocmit la nivelul anului 1949, poz. 176 din care rezultă că autoarei E.M. i-au fost reţinute în acel an teren arabil şi clădire în comuna Târgşoru Vechi şi dovedeşte că imobilul revendicat se încadrează prevederilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, susţine revizuenta că sunt îndeplinite, în sensul că înscrisul nou, nefolosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată şi care se afla la Arhivele Naţionale nu a putut fi invocat datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, aceasta neavând cum să-şi imagineze că acest înscris se afla la Arhivele Statului, din moment ce adresându-se instituţiei menţionate, aceasta îi răspunsese încă din anul 2002 că imobilul fusese preluat în perioada 1919-1945. Se mai arată că înscrisul este determinant prin el însuşi, întrucât dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost cu siguranţă alta decât cea pronunţată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Contrar susţinerilor revizuentei, în cauză nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pt. 5 C. proc. civ.
Referitor la condiţia imposibilităţii prezentării înscrisului pretins doveditor în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, simpla afirmaţie că partea a luat cunoştinţă, pe orice cale, după pronunţarea hotărârii, nu legitimează calea procedurală a revizuirii, dacă nu se face dovada că imposibilitatea de prezentare s-a datorat faptului că acesta a fost deţinut şi ascuns de partea adversă sau unei împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Un act aflat în păstrarea Arhivelor Naţionale, instituţie publică la care avea acces orice persoană interesată, nu poate fi considerat ca imposibil de invocat, iar simpla lui necunoaştere nu se poate asimila cu forţa majoră.
Astfel cum corect au reţinut instanţele anterioare, înscrisul invocat în susţinerea cererii de revizuire nu are caracter doveditor.
Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul trebuie să fie probant prin el însuşi, neîndeplinind această condiţie un înscris care ar implica la rândul lui cerinţa confirmării prin alte mijloace de probă.
Or, actul de care se prevalează revizuenta, nu este probator prin el însuşi şi aceasta din două motive.
Pe de o parte, extrasul din :"Tablou de bunuri mobile reţinute pentru Gospodăriile Agricole de Stat -176", face trimitere, într-adevăr, la persoana autoarei revizuentei, cu menţiunea proprietar expropriat, E.M. şi la localitatea Târgşorul Vechi, fără a indica însă vreun imobil, teren sau clădire, pentru a putea conduce la concluzia că se referă la imobilul solicitat a fi restituit în procedura Legii nr. 10/2001.
Cum, din înscrisurile depuse în dosarul instanţei de fond, rezultă că M.E. a deţinut în proprietate pe raza localităţii Târgşorul Vechi mai multe imobile, terenuri de categorii diferite, însumând aproximativ 1059 ha, precum şi clădiri, şi nu doar imobilul a cărui restituire a fost cerută în baza Legii nr. 10/2001, parte din imobile fiind expropriate în baza Decretului-lege nr. 3697/1918, neindividualizarea imobilului revendicat în cuprinsul înscrisului pretins a fi doveditor demonstrează irelevanţa lui probatorie.
În al doilea rând, „Tabloul de bunuri mobile (...) "este însoţit de ordinul Ministerului Agriculturi nr. 565491 din 17 septembrie 1949 (în baza căruia a fost întocmit) adresat „Şefului Secţiei Agricole de la Sfatul Popular al judeţului Prahova, în scopul transmiterii către sfaturile populare locale a folosinţei tuturor bunurilor mobile şi imobile care se află în administrarea Ministerului Agriculturii, prin unităţile sale exterioare şi care nu sunt necesare acelor unităţi(...)".
Astfel, deşi întocmit în anul 1949, înscrisul invocat în susţinerea cererii de revizuire atestă preluarea de către stat în acel an a vreunei proprietăţi imobiliare ci doar evidenţiază bunuri preluate anterior, deja aflate la acea dată în administrarea Ministerului Agriculturii.
Pentru considerentele prezentate, constatând că în cauză nu este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta F.M.M. împotriva deciziei nr. 388 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2948/2008. Civil → |
|---|
