ICCJ. Decizia nr. 3655/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3655
Dosar nr. 14196/3/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 337 din 6 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis contestaţia formulată de D.G. în contradictoriu cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară şi intervenientul în nume propriu P.V.
A anulat Decizia nr. 1687/2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să restituie în natură către reclamantă imobilele construcţii şi teren indicate în notificarea nr. 2856 din 18 octombrie 2001 şi să emită o decizie motivată privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele sau părţile de imobil ce nu pot fi restituite în natură.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a conacului alcătuit din teren arabil, vie, pădure de salcâm şi baltă, construcţiile aferente, precum şi a livezii în suprafaţă de 10 ha, toate situate în comuna Belciugatele, judeţul Călăraşi.
Notificarea a fost respinsă prin Decizia nr. 1862 din 18 decembrie 2001, însă, împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, admisă de Tribunalul Bucureşti prin Decizia civilă nr. 530 din 31 mai 2004, prin care s-a dispus anularea deciziei şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a notificării.
Prin Decizia nr. 1687 din 14 septembrie 2004 a fost din nou respinsă notificarea, cu motivarea că terenul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care reclamanta a primit 50 ha teren conform legilor fondului funciar, iar construcţiile fac obiectul art. 31 din Legea nr. 1/2000.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanta şi intervenientul au calitatea de moştenitori ai defuncţilor S.I. şi P.E. de la care, în temeiul Decretului nr. 83/1949, a fost preluată ferma şi livada.
Pârâta are drept de proprietate asupra bunurilor solicitate, iar respingerea notificării este nelegală, pentru că în temeiul legilor fondului funciar pot fi restituite cel mult 10 ha teren. Pentru suprafeţele de teren rămase, este aplicabilă Legea nr. 10/2001, care reglementează restituirea tuturor imobilelor preluate în mod abuziv.
Tribunalul a înlăturat susţinerile pârâtei că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că este situat în extravilan, în raport de prevederile art. V alin. (1) şi (2) din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005, conform cărora, se trimit spre soluţionare comisiilor de fond funciar doar notificările nesoluţionate la data intrării în vigoare a legii, ce au ca obiect imobile situate în extravilan.
Prin Decizia nr. 81 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestaţia ca nefondată şi a obligat intimaţii la 200 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, anulând Decizia contestată, a obligat pârâta să restituie în natură şi în echivalent imobilul format din teren şi construcţii, fără a le identifica, în condiţiile în care reclamanta şi intervenientul au solicitat prin notificare restituirea în natură a conacului-construcţii şi a livezii în suprafaţă de 10 ha.
Imobilul solicitat se află în extravilanul localităţii, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Contestatorii au primit în baza legilor fondului funciar suprafaţa de 50 ha teren din cele 100 ha teren preluate de stat motiv pentru care nu poate fi aplicat art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat în limitele stabilite de cererea de chemare în judecată.
A mai arătat recurenta, că art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu instituie o limită cantitativă de reconstituire a dreptului de proprietate. Diferenţa dintre suprafaţa ce poate fi acordată pe baza legilor fondului funciar şi cea efectiv preluată face obiectul Legii nr. 10/2001.
Faptul că ulterior soluţionării cererii sale, art. 8 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat, în sensul că sfera terenurilor exceptate de la restituire a fost extinsă asupra tuturor terenurilor situate în extravilan, nu are relevanţă, datorită normelor tranzitorii din Legea nr. 247/2005, care au în vedere notificările nesoluţionate.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a omis să observe că cererea avea ca obiect construcţii, care fac în mod cert obiectul Legii nr. 10/2001 şi care nu sunt exceptate de la restituire, conform art. 8 din legea specială.
După data pronunţării deciziei instanţei de apel, intervenientul P.V.E. a decedat, motiv pentru care, în procedura de soluţionare a recursului, au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, U.O., U.G., G.R. şi G.A.
Criticile formulate sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Atât prin notificare cât şi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta D.G., care la termenul din 24 ianuarie 2005, în fata instanţei de fond, a cerut introducerea în cauză şi a lui P.V.E., alături de care a formulat notificarea, a solicitat restituirea în natură a imobilului construcţii şi teren, respectiv 10 ha livadă, iar instanţa de fond s-a pronunţat asupra ambelor categorii de imobile.
Instanţa de apel, însă, s-a limitat în analiza sa numai asupra aspectelor care ţin de regimul juridic al terenului, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi, deşi a schimbat în tot sentinţa şi a respins în totalitate contestaţia, a ignorat faptul că şi construcţiile ce au constituit conacul fac obiectul cererii de chemare în judecată şi al notificării şi că s-a formulat un motiv de apel care priveşte soluţia restituirii în natură a construcţiilor, pronunţată prin sentinţa apelată.
Or, neprezentarea motivelor care au determinat admiterea apelului, inclusiv cu privire la construcţii, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi respingerea contestaţiei face ca Decizia instanţei de apel să fie nemotivată, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum, în lipsa motivării hotărârii atacate, instanţa de control judiciar nu poate cunoaşte considerentele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei privind construcţiile solicitate, se impune admiterea recursului, fără a mai fi necesar a fi verificate şi celelalte motive de recurs, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi curţi de apel.
La rejudecare se vor analiza aspectele care ţin de cererea privind restituirea construcţiilor şi se vor avea în vedere toate celelalte apărări formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.G. împotriva deciziei nr. 81 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4540/2008. Civil → |
|---|
