ICCJ. Decizia nr. 3650/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3650
Dosar nr. 43/44/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1710 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.H., prin procurist, av. H.C., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Galaţi, Consiliul local Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice, B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. şi E.M.
A obligat pe pârâţii Primarul municipiului Galaţi şi Consiliul local Galaţi „să comunice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, ambele privind imobilul situat în Galaţi, conform sentinţei pronunţate de fostul Tribunal Popular Galaţi la data de 17 decembrie 1952 în dosarul nr. 3445/1952 şi Actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665/5 martie 1910 şi transcris sub nr. 715 din 15 martie 1910 la Tribunalul Judeţului Covurlui în vederea emiterii decimei privind titluri de despăgubire conform Legii nr. 247/2005.
A respins excepţiile formulate de părţi ca nefondate.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 23933 din 18 iulie 1997, 20547 din 6 februarie 1997, 2054 din 11 februarie 1997 şi 220245 din 25 martie 1997, încheiate de Primăria municipiului Galaţi cu pârâţii B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. şi E.M. "
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Galaţi, restituirea în natură a imobilelor situate în Galaţi, imobile formate din teren şi construcţii.
Prin completare de acţiune, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu B.S., B.I., B.C.T., E.G., E.C. şi E.M. , să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a reţinut că anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 trebuia solicitată într-un termen special, prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar solicitarea reclamantei de anulare a contractelor a fost înaintată instanţei prin prezenta cerere la data de 21 noiembrie 2005.
Imobilul situat în Galaţi, str. M. nr. 51 este imposibil de restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat către chiriaşi, perfectându-se cu bună-credinţă contracte de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.
A mai reţinut tribunalul, că reclamanta avea obligaţia să demonstreze reaua credinţă, în lipsa oricăror dovezi contractele fiind valabil încheiate.
Prin Decizia civilă nr. 88A din 30 martie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte. A admis acţiunea şi a obligat pe pârâtele Consiliul local Galaţi şi Primarul municipiului Galaţi să restituie în natură imobilele situate în Galaţi, str. M. nr. 47B şi 47A.
A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare- cumpărare nr. 23933/1997 încheiat între Primăria Galaţi şi B.S. şi B.I., nr. 20547/1997 încheiat cu pârâţii B.I. şi C.T. nr. 20541/1997 încheiat cu C.D. şi nr. 20245/1997 încheiat cu E.G. şi A.
A respins excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local.
Curtea de apel a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665 din 5 martie 1910 de Tribunalul Covurlui, autorul reclamantei, Ş.H. a dobândit imobilul situat în Galaţi, str. M. nr. 47.
J.H. şi Ş.H., bunicii reclamantei, au fost autorizat să construiască noi clădiri la imobilul din Galaţi, str. M. nr. 47, devenită str. M. nr. 47A şi 47B, în baza autorizaţiei nr. 3596 din 24 aprilie 1908.
După decesul cumpărătorului, soţia acestuia, J.H. a cumpărat de la fiul ei, H.F., cota indiviză de ½ ce i se cuvenea din succesiune.
Deşi fostul proprietar nu mai era în viaţă, în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţată în dosarul nr. 3445/1952 a Tribunalului Popular Galaţi, imobilul din str. M. nr. 47 a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951 de la defunctul H.Ş. şi nu de la adevăraţii proprietari ai imobilului.
Fiind vorba despre o preluare fără titlu valabil, sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate cu rea credinţă, căci Legea nr. 112/1995 permitea înstrăinarea imobilelor dobândite de stat doar în baza unui titlu valabil. Pârâţii trebuiau să facă toate demersurile pentru a se documenta cum a intrat imobilul în proprietatea statului şi apoi să-1 cumpere, prin obţinerea unor relaţii de la Arhivele Statului.
În ceea ce priveşte termenul de prescripţie prevăzut de Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că în mod corect a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru că nepromovarea acţiunii în nulitate absolută nu este imputabilă reclamantei, ci Primăriei municipiului Galaţi.
Reclamanta a făcut demersuri pentru recuperarea imobilelor, a trimis notificările nr. 408 şi 411 din 7 august 2001 şi este imputabil primăriei că nu a răspuns în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi nu a încunoştinţat despre înstrăinarea bunurilor, în condiţiile în care reclamanta locuia în Israel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.G. şi E.A., precum şi Primarul municipiului Galaţi.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au arătat că Decizia este nelegală.
Până la data la care a transmis notificarea Primăriei municipiului Galaţi, 7 august 2001, reclamanta nu a făcut nici un demers în ceea ce priveşte intenţia sa de a revendica imobilul şi nici nu a făcut o altă notificare către primărie sau consiliul local şi nici nu a formulat acţiune în revendicare în instanţă.
Pârâţii, în calitate de foşti chiriaşi, au consultat listele de la primărie cu imobilele revendicate, unde nu figurau şi imobilele solicitate de reclamantă.
În aceste condiţii, nu a existat rea credinţă, pentru că distincţia între preluarea cu titlu valabil şi fără titlu valabil nu era cunoscută de chiriaşi, în condiţiile în care doctrina şi jurisprudenţa au dat soluţii diferite acestei probleme.
Au mai arătat recurenţii, că acţiunea reclamantei privind constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare este prescrisă, termenul de prescripţie fiind aplicabil tuturor cauzelor de nulitate, prin derogare de la dreptul comun, aşa cum a fost prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Primarul municipiului Galaţi nu a indicat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar a arătat că Decizia este nelegală, pentru că anularea contractelor de vânzare-cumpărare trebuia solicitată într-un termen special, până la data de 1 iulie 2003, prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă primăria nu a respectat ad literam dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a stat în pasivitate, deşi cunoştea situaţia imobilelor, iar dreptul de a invoca nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare s-a prescris.
Imobilul din str. M. nr. 51 nu forma obiectul unei solicitări pentru restituirea în natură la data la care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare, iar reclamanta avea obligaţia să demonstreze reaua credinţă, pentru lipsa de diligentă a acesteia neputând fi sancţionată primăria.
Cum restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
La termenul din 13 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţionarea de către tribunal a cererii având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, în raport de valoarea imobilului indicată în notificare, de 200.000 dolari SUA şi de cota de 61% din imobil care a fost înstrăinată.
Având în vedere faptul că motivul de recurs de ordine publică vizând competenţa de soluţionare a cauzei în fond primează faţă de celelalte motive invocate, Înalta Curte va analiza cu prioritate acest motiv de recurs.
Faţă de actul de investire a instanţei, competent să soluţioneze contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată este tribunalul, însă pentru petitul privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului, nu operează prorogarea de competenţă.
Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este stabilită competenţa specială a tribunalului pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva dispoziţiei prin care notificarea a fost soluţionată. Această competenţă se poate extinde, conform art. 17 C. proc. civ., numai asupra cererilor cu caracter accesoriu şi a cererilor incidentale.
Or, petitul privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare nu are caracter de accesorialitate faţă de cererea întemeiată pe prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece soluţionarea acestui petit nu depinde de soluţia dată în acţiunea ce are ca temei de drept prevederile Legii nr. 10/2001.
Cererea privind obligarea entităţii notificate să dispună restituirea în natură şi cea prin care se solicită constatarea nulităţii contractelor prin care s-au înstrăinat apartamente din imobil sunt principale, pentru că, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [devenit art. 51 alin. (2), după republicare], atunci când a fost exercitată acţiunea în constatarea nulităţii actului de înstrăinare, procedura administrativă se suspendă până la soluţionarea irevocabilă a acesteia.
Prin urmare, în această situaţie nu sunt incidente prevederile art. 17 C. proc. civ., iar competenţa de soluţionare în primă instanţă aparţine tribunalului pentru petitul privind restituirea în natură a imobilelor şi instanţei de drept comun pentru petitele privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
În prezenta cauză, în raport de valoarea imobilului, indicată de reclamantă, de 200.000 dolari SUA şi de constatarea expertului că prin contractele a căror anulare s-a cerut a fost înstrăinată parte din imobil (61%), competentă să soluţioneze cererea pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare este judecătoria.
Prin urmare, această cerere a fost soluţionată de tribunal cu încălcarea competenţei judecătoriei, iar sentinţa este nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Nelegală este şi Decizia curţii de apel care, schimbând sentinţa, a rejudecat în fond ambele cereri.
Faţă de cele arătate, se impune admiterea ambelor recursuri şi casarea atât a deciziei atacate, cât şi a sentinţei pronunţate de tribunal.
Se va disjunge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare de cel privind restituirea în natură a imobilului, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă la Judecătoria Galaţi pentru soluţionarea capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare şi pentru că soluţionarea celuilalt capăt de cerere depinde de soluţia ce va fi dată asupra cererii disjunse, fără a se analiza celelalte critici formulate de recurenţi, cauza va fi trimisă la Tribunalul Galaţi pentru rejudecarea acestor cereri.
La rejudecare, se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii B.I., B.C.T., B.I., B.S., C.D., E.A., E.C. şi Primarul municipiului Galaţi.
Casează Decizia nr. 88A din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, şi sentinţa nr. 1710 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Disjunge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare de capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Trimite cererea având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare, spre judecare, Judecătoriei Galaţi.
Trimite cauza spre rejudecarea celeilalte cereri Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3656/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3647/2008. Civil → |
|---|
