ICCJ. Decizia nr. 3792/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 5 mai 2006, SC P.P. SA Galați a solicitat instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați și Consiliul Local Galați, obligarea pârâtelor de a definitiva formele vizând concesionarea terenului în suprafață de 5284,29 mp, imobil situat în Galați.
Investit în primă instanță, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 922 din 6 iulie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și admițând acțiunea, le-a obligat pe pârâte să procedeze la întocmirea documentației în vederea încheierii contractului de concesionare a suprafeței de 5.284,29 mp situată în Galați.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 219/1998, la primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat, concedentul este obligat să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate într-un termen de 30 de zile, în cazul în care părțile nu convin asupra unui alt termen, în scopul luării unor decizii privind concesionarea.
Or, cererea de concesionare, a fost depusă la Primăria Municipiului Galați, la data de 10 iunie 2005 și nu a primit o rezolvare, până la data introducerii acțiunii.
Tot astfel, se mai arată, CEDO a statuat că beneficiul clauzelor de servitute care sunt cuprinse într-un contract de cesiune, constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, ceea ce echivalează cu extinderea protecției sale cu privire la dreptul de servitute, concesiune, amfiteoză, etc.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 444/A din 12 decembrie 2006 a desființat sentința și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Galați, reținând că tribunalul în mod nelegal s-a considerat competent să soluționeze cauza în primă instanță, în condițiile în care, având în vedere obiectul acțiunii, obligație de a face, competența revenea judecătoriei, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Codul de procedură civilă.
în cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC P.P. SA Galați care, critică hotărârea dată în apel, pe considerentul că în mod greșit s-a reținut competența de primă instanță a judecătoriei, în condițiile în care pârâtele, sesizate cu cererea vizând concesionarea unui imobil, nu au soluționat-o potrivit legii, lăsând-o în nelucrare, până la data inițierii demersului judiciar.
Recursul se privește ca fondat.
Obiectul litigiului de față îl constituie cererea reclamantei SC P.P. SA Galați de a obliga pârâtele Primăria Municipiului Galați și Consiliul local al Municipiului Galați să finalizeze procedura vizând concesionarea terenului în suprafață de 5.284,29 mp situat în Galați.
în motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că deși a depus la concedent toată documentația necesară întocmirii studiului de oportunitate, acesta a depășit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege, tergiversând soluționarea cererii sau mai mult, condiționând acordarea concesiunii de întocmirea în prealabil a unui contract de închiriere al imobilului.
Ca atare, cadrul procesual se impunea a fi circumscris nu Legii nr. 10/2001, sau dreptului comun, așa cum în mod greșit au apreciat ambele instanțe ci contenciosului administrativ, în acord cu dispozițiile Legilor nr. 554/2004 și respectiv 219/1998.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, orice persoană (fizică sau juridică) care se consideră vătămată într-un drept al său ori, într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Tot astfel, Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998, "privind regimul concesiunilor", astfel cum a fost modificată, stabilește procedurile ce trebuiesc parcurse în vederea atribuirii concesiunii de bunuri, activități sau servicii publice de interes național și local.
Art. 272alin. (1) al acestui act normativ, stabilește că actele emise cu încălcarea legii, pot fi atacate pe cale administrativă și/sau în justiție.
Potrivit alin. (3) al textului, în vederea soluționării eventualelor litigii ce decurg din aplicarea dispozițiilor acestei legi, acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante. Calea de atac împotriva hotărârii tribunalului este recursul ce se îndreaptă la secția de contencios administrativ a curții de apel.
Cât privește calitatea procesuală activă a reclamantei, contestată, în cauză, art. 273din Legea nr. 219/2008 dispune că orice persoană care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de concesiune și care suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de acest act normativ.
Față de cele ce preced, în mod greșit instanța de control judiciar, desființând sentința, a trimis cauza spre soluționare judecătoriei, în condițiile în care, potrivit unor reglementări legale exprese, competența de primă instanță aparține secției de contencios administrativ a tribunalului din circumscripția în care se află sediul autorității sesizată cu soluționarea cererii de atribuire a concesiunii.
Așa fiind, în acord cu dispozițiile art. 313 teza finală C. proc. civ., recursul a fost admis cu consecința casării ambelor hotărâri date în cauză și a trimiterii cauzei spre soluționare în primă instanță, Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3700/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3696/2008. Civil → |
|---|
