ICCJ. Decizia nr. 3615/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr. 26/2005, reclamanții C.B. și B.E. au chemat în judecată pe pârâtele SC I.T. SA Brașov, SC B. SA Brașov și SC I. SA Brașov solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună "obligarea pârâtei, (pe care nu au nominalizat-o), să le lase, în deplină proprietate și posesie, terenul înscris în C.F. 10857 a localității Brașov cu nr. top. 12249/1/1 la A+6 teren arabil în suprafață de 23.467 mp înscris la B 13,14, situat în Brașov, și "să ridice construcțiile de pe teren".
în motivarea acțiunii, pe care au întemeiat-o în drept pe art. 480 - art. 483 C. civ., reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului menționat, care a fost preluat de stat, fără nici un titlu și care se află în posesia pârâtelor.
Pârâtele SC B. SA Brașov și SC I.T. SA Brașov au formulat întâmpinări. Pârâta SC B. SA Brașov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de posesoare a imobilului revendicat iar pârâta SC I.T. SA Brașov a cerut respingerea acțiunii, arătând că este posesoarea unui alt imobil decât cel în litigiu, respectiv a imobilului înscris în C.F. nr. 10883 Brașov, n.top 12249/2/1.
La data de 11 iulie 2005 a survenit decesul reclamantei B.E., iar acțiunea promovată de aceasta a fost continuată de succesorii în drepturi: B.E. și B.I.G.
Prin sentința civilă nr. 2097 din 9 martie 2006, Judecătoria Brașov și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, reținând că imobilul revendicat are o valoare de 1.036.099,186 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 985/2006.
La termenul din 13 octombrie 2006, reclamanții au depus o precizare a cererii introductive de instanță prin are au chemat în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, parte cu care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu și au solicitat instanței să constate că, în mod abuziv Statul Român a preluat proprietatea imobilului înscris în C.F. nr. 10857 Brașov sub nr. top 12249/1/1, să constate că în mod nelegal pârâtele din cererea introductivă de instanță au devenit proprietare asupra terenurilor ce au aparținut antecesorului lor, C.Z., conform H.G. nr. 834/1991, în baza unor certificate ce urmează să fie declarate nule, să se constate nulitatea absolută a înscrierilor din C.F. nr. 10857 și nr. 10883 Brașov și să dispună rectificarea cărților funciare în sensul revenirii la situația anterioară de C.F. nr. 10857 Brașov.
Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că imobilul în litigiu nu face parte din patrimoniul său iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 26 aprilie 2006, Tribunalul Brașov a stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 13547,51 lei și a unui timbru judiciar de 4,7 lei.
împotriva acestei dispoziții a instanței, reclamanții au exercitat calea de atac a reexaminării, susținând că acțiunea lor este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea din data de 11 mai 2006, instanța a respins cererea de reexaminare, motivând că nu există nicio dovadă că imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român, din evidențele de carte funciară rezultând că reclamanții au calitatea de proprietari tabulari.
Reclamanții, având în vedere caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, statuat prin art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, au formulat, la data de 30 mai 2006, o cerere de acordare a asistenței judiciare sub forma scutirii, reducerii sau eșalonării plății taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea din 1 septembrie 2006, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanți și a redus taxa judiciară de timbru de la suma de 13547,51 lei , la suma de 3386 lei și a eșalonat plata acesteia pe o perioadă de 4 luni.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 10 noiembrie 2006, pârâta SC I.T. SA a contestat corectitudinea situației financiare pe care reclamanții au invocat-o în susținerea cererii de acordare a asistenței judiciare și a cerut instanței să revină asupra soluției de admitere a acestei cereri.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2006, instanța a admis cererea formulată de pârâta SC I.T.SA și, reținând că în patrimoniul reclamanților a intrat, în anul 2003, ca urmare a vânzării unui imobil, suma de 110.000 euro, a cărui cheltuire nu a fost probată și că, astfel, reclamanții au o situație financiară care le permite să achite taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a revenit asupra soluției de admitere a cererii de acordare a asistenței judiciare și i-a obligat pe reclamanți ca, până la termenul de judecată din 8 decembrie 2006, să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 11855 lei, stabilită prin scăderea din taxa judiciară de timbru datorată, a taxei de timbru achitate, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată.
La termenul din 8 decembrie 2006, Tribunalul Brașov a pus în discuția părților excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată iar reclamanții, prin apărător, au cerut respingerea excepției, instanța amânând pronunțarea la cererea pârâtei SC I.T. SA.
Prin sentința civilă nr. 520 S din 15 decembrie 2006, Tribunalul Brașov, secția civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții C.B., B.E. și B.I.G. în contradictoriu cu SC I.T. SA Brașov, SC B. SA, SC I. SA Brașov prin administrator judiciar SC C. SRL și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că, în raport cu art. 137 C. proc. civ., excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată este o excepție absolută și dirimantă ce face de prisos cercetarea în fond a pricinii și cum reclamanții nu au înțeles să se conformeze obligației de plată de taxei judiciare de timbru stabilită de instanță în sarcina lor, incidente sunt dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 84 Ap din 19 iunie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții C.B. și B.E. împotriva sentinței civile nr. 520/S din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov.
Instanța de apel a motivat că art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 nu este incident în speță deoarece nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și că încheierile prin care s-au soluționat cererile de reexaminare a taxei de timbru și de acordare a asistenței judiciare privind acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru au caracter irevocabil și nu mai pot fi supuse nici unei critici.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L., ultimii trei în calitate de moștenitori ai reclamantului B.I.G., decedat la 10 februarie 2007.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că autorul lor comun, C.Z., a fost întabulat în C.F. nr. 10857, printr-un act de împroprietărire, cu un teren în suprafață de 5 ha, motiv pentru care statul comunist l-a considerat ca fiind chiabur, deportându-l la canal și stabilindu-i domiciliu forțat. Ulterior, statul a intrat în posesia imobilului și a construit pe teren fostele depozite comerciale Brașov. Reclamanții au mai susținut că, deși imobilul este întabulat în C.F. pe numele autorului lor, în prezent se află în proprietatea pârâților pe care i-a chemat în judecată iar în cauză instanța nu a administrat probe în acest sens, cu toate că se putea face dovada că s-au emis certificate de atestare a proprietății în mod nelegal și că pârâții au fost întabulați în alte cărți funciare, nou înființate.
Au mai susținut că, deși apar ca proprietari în cartea funciară, în fapt nu dețin posesia imobilului în litigiu, care a fost preluat de stat fără titlu iar instanțele nu trebuiau să aibă în vedere numai extrasul de carte funciară pentru a-i obliga să timbreze acțiunea, pe care, nelegal, au anulat-o ca insuficient timbrată.
Au arătat că, într-o cauză având același obiect, instanțele au stabilit că acțiunea pe care au formulat-o și care a fost calificată ca fiind o acțiune în revendicarea imobilului preluat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997. Reclamanții au susținut că deși această soluție se impunea și în cauza de față, în mod greșit instanța a apreciat că acțiunea trebuie timbrată și că nu sunt incidente dispozițiile art.15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, pe considerentul că sunt proprietarii imobilului și că nu au făcut dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reclamanții au mai susținut că în mod greșit Ie-a fost respinsă cererea de asistență judiciară, fiind obligați la plata taxei de timbru, instanțele pronunțând hotărâri cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Au solicitat instanței să admită recursul, să caseze hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel și să constate că acțiunea este scutită de taxă de timbru iar în subsidiar să se acorde asistența juridică solicitată, în rejudecarea acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile, accesorii și incidente".
Pentru a fi atrasă incidența acestui text de lege, este necesar ca obiectul litigiului să se refere la unui imobil preluat de stat sau de alte persoane juridice în perioada menționată, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
în speță, acțiunea formulată de reclamanții are ca obiect revendicarea imobilului compus din "terenul în suprafață de 23.467 mp situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 10857 Brașov cu nr. top 12249/1/1 și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor și plantațiilor de pe teren la data predării, fiind întemeiată în drept pe art. 480 și urm. C. civ. și ulterior completată, invocându-se și prevederile art. 6 al Legii nr. 213/1998.
în dovedirea acțiunii lor, reclamanții au depus extrasul de C.F. nr. 10857 din care reiese că proprietari ai imobilului cu nr. topo 12249/1/1 descris în foaia A ca fiind "Lotul nr. 1 - teren arabil de 23467,28 mp" sunt B.E., fiică cu 1 și C.B., fiu, cu 1/2, drept de moștenire, act 23596-97/2003" (fila 2 din dosarul nr. 26/2005 al Judecătoriei Brașov).
Așa fiind, în mod corect s-a statuat de către instanța de apel că acțiunea reclamanților nu este scutită de plata taxei de timbru și că raportului juridic dedus judecății nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 câtă vreme din extrasul de carte funciară rezultă că proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt reclamanții și nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu face parte dintre cele prevăzute de textul de lege menționat.
De altfel, chiar reclamanții, arată în cererea de completare a acțiunii, depusă la filele 49 -50 din dosarul nr. 985/2006 al Tribunalului Brașov, că lotul CU "nr. top 12249/1/1 arabil, de 23.467,29 mp a rămas în proprietatea noastră", pe el găsindu-se construcțiile pârâților.
Reclamanții și-au motivat demersul judiciar susținând că nu au posesia imobilului în litigiu, iar în completarea de acțiune, că "pârâții au întocmit acte nelegale în baza unor certificate de atestare a proprietății asupra terenurilor emise de Ministerul Economiei și în baza H.G. nr. 834/1991 au creat cărți funciare cu nr. top noi fără să se facă mențiunea despre aceste operațiuni juridice în C.F. nr. 10857 Brașov, C.F. inițială".
Pentru ca instanța să poată supune examinării aceste aspecte era necesar ca, prealabil, reclamanții să achite taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina lor, deoarece scutirea de la plata ei operează în puterea legii numai în raport cu statul, nu și cu terțe societăți comerciale.
Cum în speță, statul nu deține imobilul în litigiu, în mod corect instanțele de fond și apel au constatat că reclamanții trebuie să timbreze acțiunea și dat fiind că aceștia nu au achitat decât o parte din taxa de timbru datorată, soluția de anulare a cererii reclamanților, ca insuficient timbrată, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se verifică a fi legală.
Susținerea recurenților-reclamanți conform căreia, într-o acțiune având obiect similar, instanțele au constatat că nu datorează taxa de timbru, nu are relevanță în raportul juridic dedus judecății, deoarece, din considerentele deciziei nr. 467 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, pe care au invocat-o în recurs și au depus-o în copie, la dosar, (fila 10 din dosarul nr. 581/64/2007 al îCCJ) reiese că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui restituire au cerut-o prin acea acțiune, era întabulat în C.F. în favoarea Statului Român iar în speța ce face obiectul prezentei cauze, dreptul de proprietate asupra imobilului e întabulat în favoarea reclamanților.
Nici susținerile recurenților-reclamanți conform cărora încheierile prin care s-au soluționat cererile de reexaminare a taxei de timbru și de asistență judiciară "sunt supuse criticilor odată cu judecarea apelului" și că "hotărârea din apel nu este legală nici din acest punct de vedere", nu sunt fondate.
Astfel, art. 18 alin. (2) prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, (...), în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate iar alin. (3), că " Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă".
Art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 51/2003) prevedea că "Asistența judiciară cuprinde acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunilor iar art. 78 dispune că orice parte interesată va putea înfățișa oricând instanței dovezi cu privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea de asistență judiciară iar instanța poate, prin încheiere, să oblige partea la plata sumelor datorate, încheierea nefiind supusă nici unei căi de atac, potrivit art. 79 C. proc. civ.
în raport cu textele de lege menționate, se constată că, în mod legal instanța de apel a argumentat că încheierile pronunțate în faza procesuală a fondului, în soluționarea cererilor de reexaminare a taxei de timbru și de acordare a asistenței judiciare nu mai pot fi atacate și că părțile nu le mai pot aduce nici o critică.
Față de considerentele care preced, se constată că decizia atacată este legală, iar recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3696/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3627/2008. Civil → |
|---|
