ICCJ. Decizia nr. 3828/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 67 din 17 ianuarie 2007 Tribunalul Bacău a respins acțiunea formulată de reclamanții P.A. și B.M.L. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău prin care au solicitat obligarea pârâtei la restituirea suprafeței de 4117 mp teren, expropriat pentru construirea stadionului Municipiului Bacău, care le-a fost respinsă prin adresa nr. 28873 din 23 mai 2006, pentru motivul că nu se încadrează în prevederile Titlului I din Legea 247/2005.
în motivarea sentinței s-a reținut că prin adresa nr. 28873 din 23 mai 2006 pârâta a comunicat mandatarului reclamanților că cererea de restituire a terenului este tardiv formulată, peste termenul de depunere a notificărilor ce a expirat la 14 februarie 2002.
Susținerile mandatarului reclamanților, care fac trimitere la Legea nr. 1/2000 și Titlul VI al Legii 247/2005 nu au fost reținute, întrucât terenul solicitat se află în intravilanul Municipiului Bacău și nu poate fi restituit în natură deoarece scopul pentru care a fost expropriat a fost atins. Acest aspect a fost decis irevocabil prin decizia nr. 192 din 9 ianuarie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții reclamanții P.A. și B.M.L. susținând că instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 46 din Legea 10/2001, fiind în termenul de 12 luni, față de decizia nr. 192/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins acțiunea în retrocedarea terenului.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 370 din 21 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat reținând că acțiunea reclamanților având ca obiect retrocedarea terenului în baza art. 35 din Legea 33/1994 a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 192/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, astfel încât susținerea privind termenul de 12 luni aplicabil potrivit art. 46 alin. (2) și 46 alin. (3) din H.G. 250/2007, cu trimitere prin conexare la art. 47 din Legea 10/2001, nu poate fi reținută atât timp cât reclamanții au avut posibilitatea formulării notificării în termenul legal.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții P.A. și B.M.L., pentru următoarele motive:
- în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (3) din H.G. 250/2007, întrucât acțiunea în revendicare a fost inițiată în octombrie 2002 și soluționată irevocabil în ianuarie 2006, iar termenul de 12 luni pentru depunerea cererii de restituire se calculează de la această dată
- deși cererea de restituire a terenului a fost adresată Primăriei Municipiului Bacău în anul 2005, răspunsul le-a fost comunicat abia în cursul anului 2006, după pronunțarea deciziei 192/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Deși recurenții nu au indicat temeiul juridic al recursului, analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Aplicarea dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Legea 10/2001 și respectiv ale art. 46.2 din H.G. 250/2007 este posibilă doar în situația existenței unei acțiuni în revendicare pe rol la data apariției Legii 10/2001, întrucât scopul legiuitorului a fost acela de a repara toate prejudiciile suferite de foștii proprietari. Or, în speță, acțiunea privind retrocedarea terenului promovată de reclamanți a fost introdusă în octombrie 2002, după ce a expirat termenul legal de depunere a notificărilor prevăzut de lege.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamanți a fost depusă în cursul anului 2005, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.
în raport de data depunerii notificării, anul 2005 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamanții recurenți sunt decăzuți din dreptul de a solicita în justiție restituirea terenului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reținute.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3868/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3832/2008. Civil → |
|---|
