ICCJ. Decizia nr. 3848/2008. Civil
| Comentarii |
|
La data de 13 martie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul B.F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 31 septembrie 2007 pârâtul a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 278/1994. în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de O.U.G. nr. 5/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, iar în conformitate cu art. 52 din aceeași lege, până la aderarea României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, trebuie să se refere la teritoriile tuturor Statelor Uniunii Europene, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 706 din 20 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de 3 ani începând cu data pronunțării hotărârii.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței tribunalului a fost admis prin decizia nr. 920 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă mixtă, sentința a fost anulată, iar cauza trimisă la Tribunalul București pentru soluționare în primă instanță reținându-se că potrivit modificării art. 39 alin. (1) din Legea 248/2005 prin O.U.G. nr. 126/2007, în situația prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea 248/2005 măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se dispune de Tribunalul București.
împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a invocat următoarele critici: autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci doar de a lua act de această măsură; acțiunea trebuia admisă pentru că din prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie; potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.
Recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005 decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
Din examinarea înscrisurilor aflate în dosarul de apel, fila nr. 20 și acela de recurs, fila nr 2, rezultă că decizia atacată a fost comunicată recurentei la data 28 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la 7 ianuarie 2008, peste termenul legal de 5 zile.
Nedeclararea recursului în termenul prevăzut de lege atrage, conform art. 103 C. proc. civ., decăderea din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
In consecință, recursul a fost respins ca tardiv declarat, situație în raport cu care motivele de recurs sunt lipsite de relevanță, nemaifiind cazul analizării lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3832/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3834/2008. Civil → |
|---|
