ICCJ. Decizia nr. 4129/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4129
Dosar nr.1717/116/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1828 din 26 iunie 2007, Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtei C.E., prin care a solicitat restrângerea dreptului acestui la liberă circulaţie în Franţa, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că după data de 1 ianuarie 2007 au devenit aplicabile dispoziţiile CEDO şi Directiva 2004/38/CE, deoarece România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Legea nr. 248/2005 şi OG 170/1994 nu mai sunt aplicabile odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, iar pentru noile reglementări aplicabile nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 8 din CEDO şi art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 adiţional la CEDO, pentru că lipsa actelor de stare civilă sau a celor care conferă statutul de angajat nu poate conduce la o sancţiune mai aspră decât cea pe care Franţa ar putea să o aplice cetăţenilor săi.
Prin Decizia civilă nr. 713A din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că împrejurarea şederii ilegale, ce a determinat returnarea, nu este de natură să justifice persistenţa unei ingerinţe atât de semnificative în libertatea de circulaţie a pârâtei, după data de 1 ianuarie 2007, ingerinţa nefiind proporţională cu scopul legitim urmărit.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., deoarece, chiar şi în condiţiile existenţei principiilor priorităţii dreptului comunitar şi aplicării directe a acestuia, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie este condiţionată de returnarea cetăţeanului care a încălcat legislaţia statului de unde a fost returnat.
Citând dispoziţiile art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 şi art. 25 şi art. 53 din Constituţia României, reclamanta a arătat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate este justificată pentru apărarea ordinii publice şi nu încalcă prevederile din Constituţie, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin deciziile sale.
Anexa VII la Legea nr. 157/2005, prin care a fost ratificat tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, dă posibilitatea statelor membre ale Uniunii Europene de a refuza accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă din respectiva ţară pe o perioadă de 2 ani de la data aderării.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, ca urmare a aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.
Odată cu semnarea actului de aderare, instanţele de judecată au obligaţia să interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, aşa cum s-a arătat, are prioritate.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 307 alin. (1) şi (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre tratatul european şi convenţiile încheiate înainte de data aderării, ce au generat drepturi şi obligaţii.
Această prevedere din tratat face ca legislaţia comunitară să fie de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că legea română va fi interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.
Actul normativ menţionat este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condiţiile şi aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană şi care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislaţiei europene în materie, dreptul la liberă circulaţie nu este un drept absolut, pentru că, potrivit art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricţionarea dreptului la liberă circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză.
Soluţia este în deplin acord cu art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, aşa cum sunt garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulaţie a cetăţenilor săi, numai că, limitarea trebuie supusă condiţiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar dispoziţiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislaţia comunitară.
Faptul că, la un moment anterior aderării României la Uniunea Europeană, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la compatibilitatea Legii nr. 248/2005 cu dispoziţiile reglementărilor internaţionale, nu este de natură a conduce la restrângeri ale dreptului la liberă circulaţie în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 27 din directivă.
Într-adevăr, anexa nr. VII la Tratatul de aderare al României cuprinde măsuri tranzitorii în materia liberei circulaţii a persoanelor, dar ele se referă la admisia cetăţenilor români pe piaţa forţei de muncă a statelor membre a Uniunii Europene şi nu la întreg conţinutul dreptului la liberă circulaţie. Chiar dacă cetăţenii români ar accede la piaţa forţei de muncă a unui stat comunitar în alte condiţii decât în cele prevăzute în dispoziţiile tranzitorii ale Tratatului de aderare, acest fapt nu poate constitui singur temei pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie, deoarece restrângerea nu poate avea loc decât în condiţiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Faţă de aceste considerente, se constată că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că faptele săvârşite nu sunt de natură a justifica restrângerea, iar o eventuală restrângere a dreptului la liberă circulaţie nu este proporţională cu scopul legitim urmărit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 713A din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3869/2008. Civil → |
|---|
