ICCJ. Decizia nr. 4216/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 17901 din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea despăgubirilor pentru imobilul, teren în suprafață de 114 mp, situat în Craiova, și înaintarea dosarului privind notificarea formulată de T.C., către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
La 14 februarie 2006, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primarul municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova să dispună restituirea în natură a terenului în legătură cu care a formulat notificarea care, este liber de construcții și neafectat de utilități.
Investit în primă instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 501 din 22 iunie 2007, a admis cererea și anulând dispoziția a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 114 mp situată în Craiova, județul Dolj, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, cu obligația menținerii afectațiunii imobilului, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu, situat în curtea Școlii Generale nr. 12, Craiova, nu este afectat de detalii de sistematizare, conducte de gaze și rețele de termoficare sau canalizare aferente blocurilor învecinate.
Tot astfel, se mai arată, odată cu modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, s-a creat posibilitatea restituirii în natură și a imobilelor menționate în cuprinsul art. 16 din lege, cu obligația proprietarilor de a le menține afectațiunea, conform prevederilor acestui text de lege.
Apelul pârâților a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă care, prin decizia nr. 872 din 20 noiembrie 2007 a schimbat în tot sentința, iar în consecință a respins acțiunea, menținând dispoziția atacată.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că dispoziția nr. 17901 din 16 decembrie 2005, nu a fost emisă în soluționarea unei notificări, deoarece singura notificare ce a fost adresată de reclamant, înregistrată sub nr. 1823/2001, a fost irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 196/2005 a Tribunalul Dolj.
Dispoziția atacată, se mai arată, a fost emisă în considerarea celor stipulate prin hotărârea judecătorească și a prevederilor art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța neputând stabili o altă modalitate de acordare a măsurilor reparatorii, fără a încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 196/2005 a Tribunalului Dolj.
în cauză, a declarat recurs în termen legal reclamantul T.C. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că în mod greșit nu s-a păstrat dispoziția primei instanțe de restituire în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării, în condițiile în care imobilul este liber de construcții și neafectat unor detalii de sistematizare.
Tot astfel, se mai arată, nu se poate invoca autoritatea lucrului judecat, în contextul modificărilor legislative favorabile foștilor proprietari, temeiul juridic al acțiunii izvorând tocmai din aceste dispoziții.
Recursul se privește ca nefondat.
Imobilul în litigiu a făcut parte dintr-un corp de proprietate, în suprafață totală de 405 mp, teren expropriat prin Decretul nr. 441/1986. Prin Ordinul nr. 294 din 24 decembrie 1999 Prefectul Județului Olt, i-a restituit în proprietate, reclamantului T.C., suprafața de 291 mp.
La 2 noiembrie 2001, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, T.C. a cerut Prefecturii Județului Dolj, acordarea despăgubirilor bănești, la prețul real de circulație, pentru suprafața de 114 mp rămasă nerestituită, aflată în perimetrul Școlii Generale nr. 12 din Craiova.
Prin procesul verbal de negociere din 21 iulie 2004, încheiat între Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 și T.C., s-a stabilit ca valoare estimativă a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea, suma de 133.222.000 lei.
La 19 august 2004, persoana îndreptățită a contestat acest act solicitând instanței, în contradictoriu cu Primarul și Primăria Municipiului Craiova să stabilească valoarea reală a terenului corespunzător poziționării acestuia, într-o zonă centrală a orașului și prețurilor practicate pe piața liberă.
Prin sentința civilă nr. 196 din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, hotărâre rămasă irevocabilă, acțiunea a fost admisă iar pârâții obligați la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, ce constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în valoare de 310.041.000 lei.
Ulterior, prin dispoziția nr. 17901 din 16 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură, potrivit sentinței civile nr. 196 din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, în acord cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul având ca obiect notificarea formulată de T.C. fiind înaintat Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Au fost judicios îndeplinite deci chiar dispozițiile Capitolului V - Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Ca atare, în mod corect instanța de apel a reținut că prin dispoziția atacată, nu s-a soluționat fondul cererii reclamantului, care, de altfel, a solicitat doar direct în instanță restituirea în natură a imobilului, ci doar a fost înaintat dosarul cuprinzând toată documentația ce vizează notificarea formulată de cel în cauză, Comisiei Centrale, în aplicarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Cât privește critica vizând greșita reținere de către instanța de control judiciar, a autorității lucrului judecat, și aceasta este nefondată, întrucât în considerentele hotărârii recurate s-a reținut în mod expres că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 166 C. proc. civ., fiind pusă în discuție doar forța probantă a unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, care nu a fost avută în vedere de prima instanță.
Așa fiind, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4170/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4164/2008. Civil → |
|---|
