ICCJ. Decizia nr. 4266/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4266
Dosar nr. 7807/109/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 7 decembrie 2007 reclamanta M.T. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Piteşti, desfiinţarea dispoziţiei nr. 5998/2006 emisă de primarul municipiului, solicitând despăgubiri băneşti conform notificării şi a titlului 1 din Legea nr. 247/2005, care modifică Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că nu s-au stabilit despăgubiri la nivelul preţului de circulaţie pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 237 din 10 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 5998/2006 şi obligarea Primăriei municipiului Piteşti la despăgubirea reclamantei cu suma de 50.000 Euro pentru terenul de 5.000 mp situat în Piteşti, cartier Trivale – locaţia Grădina Zoologică.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, astfel că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri la nivelul preţului pieţei, în cuantum de 10 Euro/mp.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că în mod greşit a fost obligată la plata de despăgubiri întrucât această modalitate de restituire este de competenţa Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, singura competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 393/A din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis în parte apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa în sensul că s-a înlăturat dispoziţia de obligare a apelantei la plata despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 5000 mp.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că faţă de reglementarea cuprinsă în titlul VII din Legea nr. 10/2001, modificată, numai Comisia Centrală este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor pentru acele imobile preluate în mod abuziv de către stat şi care nu mai pot fi restituite în natură, această competenţă este una exclusivă, Decizia cu privire la suma stabilită putând fi cenzurată numai în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, motiv pentru care instanţa de fond nu putea să se pronunţe asupra cuantumului despăgubirilor şi să dispună obligarea intimatei la plata acestor despăgubiri.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Piteşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs însă aceasta precizează că formulează critici împotriva hotărârii instanţei de fond pentru netemeinicie şi, după un scurt istoric al speţei conchide că expertiza de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este opozabilă Comisiei Centrale şi nu poate fi avută în vedere la stabilirea valorii despăgubirilor ce urmează a fi acordate notificatoarei şi că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe legalitatea dispoziţiei criticate, ci numai pe aspectele sesizate de contestatoare, deşi arată că admite în parte apelul promovat de pârâtă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul declarat în cauză astfel motivat este nefondat.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin care solicită modificarea sau casarea unei hotărâri judecătoreşti numai pentru motive de nelegalitate, după cum se prevede expres prin dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În recurs se poate verifica o hotărâre judecătorească numai prin prisma celor nouă motive prevăzute expres prin dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care sunt numai motive de nelegalitate.
În speţă, însăşi recurentul precizează prin motivele de recurs că formulează critici care vizează netemeinicia, şi nu legalitatea hotărârii pronunţată de instanţa de fond, ori asemenea critici nu mai constituie motiv de recurs după intrarea în vigoare a OUG nr. 138/2000.
Pe de altă parte este de observat că prezentul recurs este lipsit de interes practic, întrucât prin Decizia pronunţată în apel s-a înlăturat obligaţia stabilită în sarcina actualei recurente în legătură cu plata despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Pentru exercitarea recursului trebuie îndeplinite condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, activitatea juridică neputând fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unei interes.
Întrucât în apel pârâta a obţinut câştig de cauză, nemaifiind ţinută de nici o obligaţie, aceasta nu justifică interes în promovarea recursului.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 393/A din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4377/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4243/2008. Civil → |
|---|
