ICCJ. Decizia nr. 4374/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4374
Dosar nr. 5958/109/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 208 din 19 iunie 2007, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta M.C., în contradictoriu cu Mnicipiul Piteşti, prin primar, împotriva dispoziţiei nr. 2565/2006, emisă de Primarul municipiului Piteşti.
A anulat în parte dispoziţia nr. 2565/2006 şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să i se restituie în natură suprafaţa totală de 199 mp teren, situat în Piteşti, astfel cum a fost identificat de expertul tehnic D.G. şi evidenţiat în schiţa raportului de expertiză, astfel: suprafaţa de 32 mp teren evidenţiat prin reperele B-E-F-G-B; suprafaţa de 48 mp teren evidenţiată prin reperele 1-2-3-6-1 şi suprafaţa de 119 mp teren evidenţiată prin reperele 1-7-8-2-1.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 2565 din 8 august 2006, Primarul municipiului Piteşti a respins notificarea prin care reclamanta şi I.E. au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Piteşti, motivat de faptul că terenul este afectat de blocul PS7, zona funcţională a acestuia şi alee de acces.
A fost respinsă şi cererea de acordare de despăgubiri băneşti, pe considerentul că această măsură nu este prevăzută de lege şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 199,40 mp şi pentru construcţiile în suprafaţă de 132,17 mp, în prezent demolate.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită pentru că este moştenitoarea defunctului I.C., care a avut în proprietate suprafaţa de 319,40 mp teren şi a unui corp de casă, situate în municipiul Piteşti.
Prin Decretul nr. 331/1988, reclamanta şi I.E. au fost expropriate de imobilele moştenite, iar prin Legea nr. 18/1991, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 120 mp, fiind puse în posesie prin procesul verbal nr. 343 din 10 decembrie 1998.
Expertul tehnic numit în cauză a constatat că pe vechiul amplasament poate fi restituită în natură suprafaţa de 48 mp teren, iar în imediata vecinătate a terenului pot fi restituite reclamantei suprafaţa de 32 mp teren şi 119 mp teren.
Expertul a mai constatat că suprafeţele propuse spre restituire nu au nici o legătură cu construcţiile aflate pe punctul în litigiu, buna utilizare a acestora nefiind influenţată de aceste amplasamente şi că nu au nici o legătură cu terenul ce s-a susţinut că a fost restituit foştilor proprietari P. şi H.
Prin Decizia nr. 381A din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Piteşti, prin primar.
Instanţa de apel a reţinut că suprafaţa de 199 mp, pentru care s-a dispus restituirea în natură, este compusă din suprafeţele de 48 mp, 32 mp şi 119 mp teren care, deşi fac parte din domeniul public al municipiului, sunt libere, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi că nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, prin nerealizarea tuturor investiţiilor propuse.
Curtea de apel a mai reţinut că susţinerea pârâtului, în sensul că suprafaţa de 199 mp este afectată integral de construcţia blocului PS7, de zona funcţională a acestuia şi de aleile de acces la blocuri, este contrazisă de proba cu expertiză tehnică, prin care s-a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Piteşti.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că Decizia este nelegală, deoarece scopul exproprierii a fost realizat. Blocurile nu puteau fi construite lipite unul de altul pentru a se respecta scopul exproprierii, pentru utilizarea acestora fiind necesare, alei de acces, spaţii verzi, zone de siguranţă şi parcări.
Faptul că există spaţii între blocuri nu înseamnă că aceste suprafeţe de teren nu au nici o funcţionalitate.
A mai arătat recurentul, că instanţa de apel nu a ţinut cont de precizările Autorităţii Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor, în sensul că sintagma amenajări de utilitate publică are în vedere suprafeţele de teren afectate utilităţii publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii (căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, etc).
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, este de necontestat faptul că imobilul solicitat a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Expropriate fiind, regimul juridic al imobilelor solicitate este reglementat de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, care în alin. (3) prevede că persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Prin urmare, pentru a se putea dispune restituirea în natură, era necesar să se administreze probe pentru a se stabili dacă terenurile sunt libere, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a reţinut că sunt incidente prevederile acestui text, deşi situaţia de fapt privind regimul juridic al terenului nu a fost pe deplin stabilită.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că din terenul care face obiectul pricinii este liberă de construcţii şi detalii de sistematizare doar suprafaţa de 48 mp delimitată de punctele 1-2-3-6-1 în schiţele anexă la raportul de expertiză şi la completarea la raportul de expertiză.
În privinţa terenului în suprafaţă de 119 mp, restituit prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, se arată în completarea la raportul de expertiză că excede amplasamentului fostei proprietăţi a autorului contestatoarei, iar, potrivit planului de situaţie anexă la completarea la raportul de expertiză (fila 96 dosar tribunal), pe acest teren, delimitat cu culoare verde de punctele 1-7-8-2-1, se află construcţia P3.
Această suprafaţă de teren, aflată în continuarea terenului în suprafaţă de 48 mp, nu este menţionată ca fiind liberă de construcţii în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză (fila 66 dosar tribunal), iar expertul nu a lămurit aspectele legate de eventuale servituti legale de care ar putea fi afectate suprafeţele de teren propuse spre restituire sau alte amenajări publice supra şi subterane.
Pe amplasamentul iniţial fiind situată numai suprafaţa de 48 mp teren, restul terenului a fost acordat ca măsură reparatorie în compensare, situaţie în care era necesar ca instanţele să verifice dacă aceste suprafeţe erau cuprinse în lista cu bunuri disponibile, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat şi se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
La rejudecare se vor administra toate probele necesare (expertiză tehnică şi înscrisuri) pentru stabilirea deplină a împrejurărilor menţionate şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 381A din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4377/2008. Civil → |
|---|
