ICCJ. Decizia nr. 4270/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj la data de 2 noiembrie 2006 reclamantul B.I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Vâlcea și Primăria comunei Zătreni, constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 95 din 22 septembrie 2006 emisă de Primăria comunei Zătreni, obligarea pârâților la rezolvarea situației despăgubirilor în echivalent pe care le-a solicitat prin notificarea nr. 2/N din 9 ianuarie 2001 și la plata despăgubirilor solicitate, precum și la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere a soluționării cererii sale și pentru neînaintarea dosarului către Comisia Centrală de despăgubiri.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat, pe de o parte, că în soluționarea notificării nu s-au respectat termenele prevăzute de lege în care pârâții aveau obligația să răspundă la notificare, iar pe de altă parte că în mod greșit s-a respins cererea sa de acordare a despăgubirilor bănești, cele reținute prin dispoziție fiind "doar argumente nerelevante dar și nedovedite".
Prin sentința civilă nr. 1655 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția civilă.
Soluționând cauza pe fond, această din urmă instanță a pronunțat sentința civilă nr. 448 din 15 mai 2007 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a avut în proprietate imobilele solicitate (casă cu cinci camere, anexe gospodărești și 3 ha teren) și nici faptul că acestea au fost preluate în mod abuziv. Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 332 din 25 august 1957 autoarea reclamantului, F.M.(B.M.) a înstrăinat casa numitului P.C. din comuna Zătreni, iar terenul de 4 ha face obiectul Legii nr. 18/1991, pentru cea mai mare parte din acesta primind titlu de proprietate, pentru suprafața de 0,13 ha fiind propus pentru despăgubiri.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței menționate susținând, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 95/2006 și nici pe cele două capete din acțiune și anume obligarea pârâtelor la soluționarea situației despăgubirilor în echivalent solicitată prin notificare și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 pentru un teren intravilan în suprafață de 3,87 ha situat în pct. "Floreasca" și pentru un teren din pct. "Milioara".
Prin decizia civilă nr. 328/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauzei cu minori și de familie, apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că nu poate fi primită solicitarea reclamantului privind constatarea nulității dispoziției în cauză, instanța de fond reținând în mod corect că petentul nu a făcut dovada proprietății imobilelor solicitate, astfel că nu i se pot aplica prevederile Legii nr. 10/2001 și că tribunalul s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, cu privire la situația terenurilor agricole menționate de reclamant, reținând în mod corect că aceasta excede Legii nr. 10/2001.
La data de 29 octombrie 2007 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a unor erori materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 328/A/2007, cerere respinsă prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 16 noiembrie 2007, cu motivarea că nu este vorba de erori materiale ci de critici privind modul în care a fost redactată decizia, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la petitul nr. 2 al acțiunii sale și au ignorat prevederile Legii nr. 247/2005 de a preda întreaga documentație către Secretariatul Comisiei Centrale.
Se mai susține de asemenea că instanța de apel "a încercat" o soluționare a petitelor 1 și 3, dar a reținut în mod greșit că restituirea terenurilor intravilane expropriate se face în baza Legii nr. 18/1991 și nu în baza Legii nr. 10/2001, în continuare detaliind, din punct de vedere propriu, situația terenurilor în litigiu.
Reclamantul a declarat recurs și împotriva încheierii din 16 noiembrie 2007, prin care se reiau de fapt criticile formulate împotriva deciziei pronunțate în apel prin cererea de îndreptare erori materiale.
Intimatele Prefectura Județului Vâlcea și Primăria comunei Zătreni, prin primar, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, decizia pronunțată în apel fiind temeinică și legală.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
în primul rând este de observat că deși recurentul a invocat ca temei legal al recursului împotriva deciziei pronunțate în apel cazurile de nelegalitate prevăzute prin dispozițiile pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ., nu a arătat de fapt în ce constă nemotivarea deciziei sau care ar fi motivele contradictorii sau străine de natura pricinii, pct. 7 și nici în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.
Critica invocată de recurent privind nepronunțarea asupra petitului 2 al acțiunii și pronunțarea parțială cu privire la petitele 1 și 3 din acțiune nu poate fi încadrată în cazul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., deoarece în urma modificării acestui text prin O.U.G. nr. 138/2000, minus petita nu mai constituie motiv de recurs.
Pe de altă parte, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 ce are în vedere situația când instanța a acordat plus petita sau extra petita nu poate fi invocat decât în măsura în care instanța de apel ar fi schimbat soluția primei instanțe și s-ar fi pronunțat asupra fondului pretențiilor, acordând mai mult sau ce nu s-a cerut, nu și în situația respingerii apelului.
Rezultă deci că se impune analizarea soluției pronunțate în apel din perspectiva motivului de recurs prevăzut prin dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în speță însă, cerințele ipotezelor indicate de text nu sunt îndeplinite întrucât hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, considerentele deciziei recurate relevă elemente care justifică aplicarea legii în cauză, iar Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 aplicabilă în cauză, nu a fost încălcată în litera și spiritul ei.
Soluția dată pe fondul cauzei a fost determinată de reținerea, în mod judicios având în vedere probatoriul administrat, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, construcții și terenuri solicitate și nici a preluării abuzive a acestora și ca atare acesta nu este persoană îndreptățită pentru a beneficia de restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 din cauza neîndeplinirii condiției esențiale de a fi persoană îndreptățită în sensul acestui act normativ, este evident că acesta nu poate primi bunurile nici în natură nici prin echivalent, astfel că orice pretenție vizând transmiterea documentației Comisiei Centrale pentru a primi despăgubiri excede Legii nr. 10/2001.
Nu este fondat nici recursul declarat împotriva încheierii din 16 noiembrie 2007, recurentul exprimându-și de fapt nemulțumirile față de soluția adoptată pe fondul pricinii, ceea ce nu atrage incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Față de toate considerentele expuse înalta Curte a respins ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4238/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4234/2008. Civil → |
|---|
