ICCJ. Decizia nr. 4192/2008. Civil
| Comentarii |
|
Adresându-se Tribunalului București, la 21 iulie 2006, reclamantul C.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 477 din 6 iunie 2006 emisă de Primăria orașului Voluntari prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a unui teren în suprafață de 3 ha situat în Pipera Tătărani (fosta comuna Colentina).
în cuprinsul acțiunii (contestației) reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al fostului proprietar C.G.P., este îndreptățit la restituirea în natură a terenului care a fost preluat în mod abuziv.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 719 din 15 mai 2007, a admis acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 477/2006 emisă de Primăria orașului Voluntari și a dispus "restituirea în natură a terenului de 2 ha și 50 ari situat în fosta moșie Pipera -Tătărani".
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a motivat că reclamantul a făcut dovada că este moștenitor al fostului proprietar C.P., dar depunerea situației juridice și a istoricului rolului fiscal cu privire la imobil sunt aproape imposibile deoarece sunt foarte greu de procurat.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 552A din 19 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria orașului Voluntari împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București. în cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele sentinței primei instanțe.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria orașului Voluntari susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece terenul aflat în litigiu, fiind situat în extravilanul localității Voluntari, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, actele depuse la dosar nu fac dovada că autorul reclamantului a fost proprietarul terenului.
Recursul declarat este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 22 din această lege, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare, iar notificarea va cuprinde, printre altele, elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționat al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire pot fi depuse, conform art. 23 din lege, până la data soluționării notificării.
în prezentul litigiu, reclamantul C.V. a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc, solicitând restituirea unui imobil (teren în suprafață de 3 ha) situat în Pipera Tătărani (fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de identificare, nefiind făcute precizări cu privire la amplasamentul terenului, schița acestuia, ori vecinătățile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare, dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate imobiliară și nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când și în ce temei juridic a avut loc această preluare.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, certificatul său de naștere și certificatul de deces al tatălui (filele 9-10). Din aceste acte rezultă că tatăl reclamantului a decedat la 29 iunie 1931. Nici prin notificare, nici prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior, pe parcursul procesului, reclamantul nu a precizat cine și cu ce titlu a folosit terenul ulterior anului 1931.
Nici actele doveditoare ale dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt îndestulătoare. Astfel, din certificatul de împroprietărire din 30 octombrie 1921 eliberat de Casa Centrală a Cooperației și împroprietăririi (fila 8) rezultă că P.C. a fost împroprietărit în moșia Pipera cu suprafața de 3 ha, fără a fi precizate alte date referitoare la teren. Reclamantul a mai alăturat cererii de chemare în judecată o copie extras din "Tablou de locuitori buni împroprietăriți în urma revizuirii făcute cu procesul verbal din mai 1922" (fila 7), act care atestă că P.G.C. a fost împroprietărit cu un lot de 2 ha 50 ari din moșia Pipera Tătărani, aparținând de comuna Colentina, fără alte precizări referitoare la lotul respectiv. în fine, reclamantul a mai depus la dosar un "Plan al loturilor cedate locuitorilor din comuna Fundeni de pe moșia Pipera Tătărani (filele 85-87 din dosarul primei instanțe)", întocmit în anul 1929 de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, dar în acest plan nu au fost menționate numele persoanelor care au fost împroprietărite.
încercând să identifice imobilul aflat în litigiu, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice. Expertul a arătat, în concluziile raportului întocmit (filele 104-108), că, în lipsa unor acte edificatoare, a încercat să identifice imobilul doar pe baza descrierilor făcute de reclamant, dar a adăugat că parcela pretinsă de reclamant "nu se identifică" cu parcela din planul întocmit în anul 1929 cuprinzând loturile cedate locuitorilor la împroprietărire, având altă delimitare și vecinătăți. Expertul a mai concluzionat că pentru identificarea terenului pe care reclamantul pretinde că l-a avut în proprietate este necesară completarea înscrisurilor doveditoare ale proprietății.
Cu toate că nu au fost depuse actele doveditoare ale proprietății, prima instanță a dispus restituirea în natură a unui teren de 2 ha și 50 ari, fără a preciza în dispozitivul sentinței, elementele de identificare a terenului. Hotărârea primei instanțe, confirmată de instanța de apel, nu va putea fi pusă în executare câtă vreme nu a fost identificat terenul a cărei restituire în natură s-a dispus.
Conform art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
în prezentul litigiu, prima instanță și instanța de apel nu au administrat toate probele necesare aflării adevărului, așa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările de fapt ale pricinii.
Decizia atacată cu recurs fiind lipsită de temei legal, a fost admis recursul exercitat în cauză, a fost casată hotărârea instanței de apel și a fost trimisă pricina aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu prilejul rejudecării, instanța trebuie să ordone administrarea tuturor probelor necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Astfel, instanța trebuie să ceară reclamantului să precizeze toate elementele necesare identificării imobilului și să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Este necesară completarea probelor pentru a stabili dacă a avut loc o preluate abuzivă a terenului și în caz afirmativ când a avut loc această preluare și în ce temei juridic. La cererea instanței pârâta trebuie să precizeze dacă deține acte din care să rezulte cine a fost proprietarul terenului după decesul tatălui reclamantului, precum și acte referitoare la preluarea terenului.
După completarea probelor cu acte, instanța va cere și completarea raportului de expertiză tehnică pentru a identifica terenul și a preciza natura acestuia și a hotărî dacă terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. De altfel și reclamantul, având îndoieli cu privire la natura terenului, după adoptarea Legii nr. 247/2005, a formulat, la 20 octombrie 2005, o nouă notificare (fila 6), prin care a cerut să i se restituie terenul, invocând dispozițiile Legii privind fondul funciar nr. 18/1991, dar și noua notificare a fost respinsă pentru nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4185/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4237/2008. Civil → |
|---|
