ICCJ. Decizia nr. 4474/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4474
Dosar nr. 5656/36/2.
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2005, reclamanta G.G. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi RA E.D.P.P. Constanţa pentru a fi obligaţi să-i restituie şi lase în deplină proprietate şi netulburată posesie, imobilul situat în Constanţa, ce nu a fost înstrăinat chiriaşilor.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că imobilul solicitat, dobândit în baza contractului de construire nr. 4019 din 22 noiembrie 1972, transcris la notariatul de Stat al Judecătoriei Constanţa şi predat conform procesului verbal de predare-primire nr. 993 din 22 noiembrie 1972, a fost preluat de stat prin Decizia nr. 175 din 24 mai 1980 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Constanţa în temeiul dispoziţiilor art. 5 şi art. 56 din Legea nr. 4/1973 completată prin Decretul nr. 205/1974.
Imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, cu încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 4/1973 şi art. 9 din Decretul nr. 467/1979 şi ale art. 12 şi art. 36 din Constituţia României, precum şi în condiţiile plăţii unei despăgubiri derizorii, determinată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementau modalitatea de evaluare a construcţiilor şi terenurilor preluate de stat, aspect contestat la epoca preluării şi nesocotit de organele de stat.
Faţă de aspectele învederate, a solicitat admiterea acţiunii şi restituirea bunului litigios, cu obligarea sa la restituirea sumei încasate cu titlu de despăgubire şi actualizată cu coeficientul de rată a inflaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 1144 din 26 mai 2006, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să-i restituie în natură şi lase în deplină proprietate şi netulburată posesie imobilul situat în municipiul Constanţa.
A fost obligată reclamanta să restituie despăgubirea încasată în cuantum de 31.704 lei, actualizată la zi, respectiv suma de 134.849.913 lei (13.485 RON) către pârâţi.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. e) şi h) din Legea nr. 10/2001, întrucât actul de preluare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 56 din Legea nr. 4/1573 şi ale art. 9 din Decretul nr. 467/1979 ce reglementau această modalitate de trecere a bunului în proprietatea statului.
De asemenea, prin modalitatea concretă de preluare a bunului, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 12 şi art. 36 din Constituţia României, întrucât despăgubirea cuvenită pentru bunul reclamantei, a fost determinată cu încălcarea aceloraşi prevederi legale, deşi reclamanta a invocat la data respectivă neregularităţi privind modul de evaluare a despăgubirii cuvenite, ce nu întrunea cerinţele de justeţe şi efectivitate cerute de legea fundamentală.
Reţinând nevalabilitatea titlului statului şi calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire, a fost admisă acţiunea reclamantei, care a fost obligată să restituie despăgubirea încasată, actualizată cu coeficientul de rată a inflaţiei.
Această hotărâre a fost atacată cu apel de către pârâţii RA E.D.P.P. Constanţa şi Primarul municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, cale de atac soluţionată prin Decizia civilă nr. 40 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Au fost admise apelurile declarate de pârâţi, iar sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că a fost respinsă cererea introductivă formulată faţă de RA E.D.P.P. Constanţa pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A fost obligată reclamanta să restituie despăgubirea încasată în anul 1980 în valoare de 31.704 lei cu coeficientul de actualizare, stabilit potrivit art. 1 alin. (1) din Titlul II al OUG nr. 184/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004 şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că în speţă, urmare a nerespectării cerinţelor art. 25 din Legea nr. 10/2001 cererea reclamantei de restituire în natură a bunului preluat de stat, apare ca întemeiată, cerinţă în considerarea căreia s-a avut în vedere şi îndeplinirea prescripţiilor art. 3 şi art. 4 din aceeaşi lege.
S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită atât cu contractul de construire a locuinţei şi procesul-verbal de predare-primire a bunului, acte doveditoare a dreptului de proprietate în accepţiunea art. 23 din legea de reparaţie ca şi prin nominalizarea în actul de preluare, împrejurare care, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege o legitimează să solicite bunul preluat pe calea reglementată de legea specială.
S-au constatat a fi întemeiate criticile apelanţilor privind modalitatea de determinare a sumei încasate cu titlu de despăgubire de către reclamantă şi care se cuvine a fi restituită cu aplicarea coeficientului de actualizare stabilit în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din titlul II al OUG nr. 184/2002 şi nu cu indicele de rată a inflaţiei, cum a procedat prima instanţă.
S-a reţinut, de asemenea, temeinicia criticilor pârâtei RA E.D.P.P. Constanţa privind lipsa de legitimare procesuală în cauză, în raport de prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care conferă calitate procesuală în astfel de litigii, unităţilor administrativ-teritoriale ce deţin bunurile, obiect al legii de reparaţie.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului, pârâţii au susţinut că a fost greşit soluţionată excepţia invocată în cauză privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Constanţa, întrucât în speţă nu se tinde la obligarea acestui pârât să soluţioneze notificarea, ci se solicită restituirea bunului în temeiul Legii nr. 10/2001 caz în care calitatea procesuală o are unitatea administrativ teritorială ce deţine bunul.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, au învederat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat, sens în care au arătat că actele depuse în justificarea acestei calităţi, nu fac dovada transmisiunii proprietăţii către reclamantă.
Au fost greşit interpretate prevederile art. 23 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1072001, întrucât, prealabil dovedirii preluării abuzive a bunului, este necesară îndeplinirea cerinţei proprietăţii care, în speţă, potrivit considerentelor evocate, nu a fost făcută.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, entitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Iar potrivit alin. (4) al art. 21 din aceeaşi lege „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţie motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean".
Dispoziţiile legale evocate, corect reţinute de ambele instanţe, instituie atribuţiuni specifice în procedura de restituire reglementată de legea de reparaţie, în sarcina autorităţilor menţionate şi care, în speţă, au fost nesocotite de pârâtele-recurente, judicios chemate în judecată de reclamantă.
În aplicarea dispoziţiilor legale evocate, ca şi a celei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se reţine că, în spiritul reglementărilor de ansamblu date prin legea de reparaţie, competenţa instanţei de judecată de a soluţiona calea de atac exercitată împotriva actului administrativ emis de entităţile prevăzute la art. 21 din lege, impune ca în cadrul plenitudinii sale de jurisdicţie, nelimitată în această materie prin vreo dispoziţie legală, instanţa să dispună ea însăşi direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului, astfel cum legal, în speţă, au procedat instanţele învestite cu judecata prezentei cereri de chemare în judecată.
Sunt, de asemenea, nefondate şi criticile privind neîndeplinirea cerinţei dovedirii dreptului de proprietate invocat, întrucât în accepţiunea legii de reparaţie prin „acte doveditoare" la care se referă art. 23 din Legea nr. 10/2001 se înţelege „orice acte translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică", categorie în care se înscriu actele juridice ce permit încadrarea solicitantului în categoria titularului dreptului de proprietate invocat, cerinţă care, contrar celor susţinute în recurs, a fost îndeplinită în speţă.
Astfel, alăturat contractului de construire a locuinţei, reclamanta a ataşat şi procesul verbal de predare-primire a acestuia, înscris care face dovada transmisiunii bunului în proprietate.
Mai mult, calitatea cerută de legea de reparaţie, de persoană îndreptăţită, în conformitate cu cerinţele art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 este consolidată şi prin înscrierea reclamantei în actul de preluare, în calitate de proprietar al bunului preluat de stat, caz în care, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, devine operantă prezumţia instituită de aceste dispoziţii legale şi care, în speţă, astfel cum temeinic s-a reţinut de ambele instanţe, nu a fost răsturnată de către pârâţi.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 40 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4374/2008. Civil → |
|---|
