ICCJ. Decizia nr. 4798/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4798
Dosar nr. 4067/117/200.
Şedinţa publică din 9 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat suspendarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate pentru o perioadă de cel mult cinci ani a pârâtului R.R.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că la data de 7 septembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi Statul Belgian pentru şedere nelegală şi că, urmare a faptei menţionate, prin sentinţa civilă nr. 123 din 21 februarie 2007 a aceleiaşi instanţe, s-a dispus restrângerea exercitării aceluiaşi drept al pârâtului pentru o perioadă de doi ani pe teritoriul Belgiei.
Ulterior pronunţării acestei sentinţe, pârâtul a fost returnat din nou din aceeaşi ţară la data de 17 iulie 2007, fiind astfel incidente prevederile art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 248/2005, care justifică admiterea cererii introductive.
Prin sentinţa civilă nr. 657/2007 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei şi a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului pe teritoriul Belgiei, pe o perioadă de cinci ani începând cu data pronunţării deciziei.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, ca fiind îndeplinite cerinţele cuprinse în Legea nr. 248/2005, motiv pentru care a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 42 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Dispoziţiile unei hotărâri au fost schimbate prin Decizia civilă nr. 431/A/2007 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care a admis apelul reclamantului şi a dispus suspendarea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului pe teritoriul Belgiei pe o perioadă de cinci ani.
S-a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt întrunite cerinţele legale invocate fiind întemeiată astfel cererea de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, motiv pentru care s-a dispus în sensul schimbării hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens, recurentele au învederat greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 248/2005, care trebuiau coroborate cu dispoziţiile art. 40 lit. d) din lege, potrivit cărora nerespectarea restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie, atrage suspendarea exercitării acestui drept, motiv pentru care s-a solicitat admiterea cererii şi suspendarea exercitării dreptului arătat a pârâtului în străinătate, pentru o perioadă de cinci ani.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condiţiile şi cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat".
Nerespectarea măsurii prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, se constituie în ipoteză a textului art. 40 lit. d) din lege şi atrage suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe durata prevăzută la alin. (2) al art. 42 din aceeaşi lege.
Prin urmare, din textele legale evocate rezultă cu evidenţă că ipoteza reglementată de art. 40 lit. d) din lege se constituie într-o sancţiune/limitare a exercitării dreptului reglementat de această lege, aflată în relaţie de interdependenţă cu măsura reglementată de textul art. 38 lit. a) din lege, acesta din urmă fiind unul dintre temeiurile ce justifică suspendarea dreptului la liberă circulaţie.
Or, în speţă, instanţele sesizate cu cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 au dispus în sensul restrângerii dreptului la libera circulaţie a pârâtului pe teritoriul Belgiei, măsură nerespectată de pârât şi care atrage corelativ aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 30 lit. d) din lege, în modalitatea dispusă de instanţa de apel.
Aplicarea măsurii într-o altă manieră decât cea dispusă de instanţă şi în modalitatea solicitată de recurente, contravine nu numai dispoziţiilor legale evocate, dar şi legislaţiei comunitare în materie care nu permite restrângeri ale drepturilor fundamentale ale omului decât în mod excepţional şi numai în limitele şi condiţiile specifice de reglementare, care nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţa dedusă judecăţii.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 431 A din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4963/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4942/2008. Civil → |
|---|
